Proiecte Faculta

ANOVA factorială

2009-04-24T10:06:00.000-07:00

Pentru a executa o ANOVA factorială avem nevoie doar de extinderea logicii designului unifactorial. Tabelul prezintă datele pentru o ANOVA factorială 2 x 5. Primul factor, VÂRSTĂ, are două niveluri, şi al doilea factor, CONDIŢIE, are cinci niveluri. Astfel, încă odată, fiecare observaţie poate fi codată în mod unic.

VÂRSTĂ	CONDIŢIE
Old = 1	Counting = 1
Young = 2	Rhyming = 2
	Adjective = 3
	Imagery = 4
	Intentional = 5

Pentru fiecare pereche dintre VÂRSTĂ şi CONDIŢIE, există 10 observaţii. Astfel, 2*5 condiţii a câte 10 observaţie per condiţie rezultă în 100 de observaţii, care pot fi codate în felul următor. [Notaţi că numele factorilor au un înţeles.]

VÂRSTĂ	CONDIŢIE	Scores
1	1	9
1	1	8
1	1	6
1	...	...
1	1	7
1	2	7
1	2	9
1	2	6
1	...	...
1	...	...
1	...	...
1	5	10
1	5	19
1	...	...
1	5	11
2	1	8
2	1	6
2	1	4
2	...	...
2	1	7
2	2	10
2	2	7
2	2	8
2	...	...
2	...	...
2	...	...
2	5	21
2	5	19
2	...	...
2	5	21

Examinaţi tabelul cu atenţie, până veţi înţelege modul în care codarea a fost implementată. Notă: se poate îmbunătăţii lizibilitatea output-ului prin folosirea opţiunii Value Labels pentru cei doi factori.

Pentru a calcula statisticile relvante,

Selectaţi [Statistics => General Linear Model => Simple Factorial...]
Selectaţi şi mutaţi "Scores" în cutia Dependent:
Selectaţi şi mutaţi "Vârstă" în cutia Factor(s):
Daţi click pe [Define Range...] pentru a specifica codarea pentru factorul Vârstă. Amintiţi-vă că 1 este folosit pentru Old (bătrân) şi 2 este folsit pentru Young (tânăr). Astfel, valoarea Minimum: este 1, şi valoarea Maximum: este 2. Daţi click pe [Continue].
Selectaţi şi mutaţi "Condiţie" în cutia Dependent:
Daţi click pe [Define Range...] pentur a specifica mărimea factorului Condiţie. În acest caz valoarea Minimum: este 1 şi valoarea Maximum: este 5.
Dând click pe butonul [Options...] aveţi oportunitatea de a selecta metoda (Method) folosită. Conform ajutorului online,
Pentur scopul nostru, selectaţi metoda Hierarchical sau Experimental va face disponibilă opţiunea de a calcula Means and counts.
Sub [Options...] activaţi Hierarchical, sau Experimental, apoi activaţi Means and counts - Daţi click pe [Continue]
Daţi click pe [OK] pentru a genera output-ul.

După cum puteţi vedea, folosirea opţiunii Means and count produce un frumos tabel sintetizat, cu toate Variable Labels şi Value Labels care au fost încorporate în fişierul de date. Încă o dată, folosirea opţiunilor face output-ul mai uşor de citit.

Output-ul este un tabel sursă complet cu factorii identificaţi cu Variable Labels

Cum a fost notat mai devreme, analiza condusă este cea mai simplă abordare în executarea unei ANOVa factorială. Dacă cineva foloseşte [Statistics => General Linear Model => GLM - General Factorial...], apoi mai multe opţiuni devin disponibile. Specificarea factorilor Dependent şi Independent este metoda folosită pentru analiza Simple Factorial. În plus de acest lucru, opţiunile includ,

Prin selectarea [Model...], se poate specifcia un model Custom. Modelul iniţial este Fully Factorial, totuşi, cu opţiunea Custom se poate determina explicit efectele asupra cărora ne concentrăm.
Opţiunea Contasts perimite "testarea diferenţelor dintre nivelurile unui factor".
Pot fi specificate grafice variate cu opţiunea [Plots...]. De exemplu, se poate crea un grafic cu "Condiţie" pe Horizontal Axis:, şi "Vârstă" pe Separate Lines:, pentru a genera un grafic simplu "condiţie*vârstă" (vedeţi cutia de dialog pentru [Plots...],
Testele standard post-hoc pentru fiecare factor pot fi calculate prin selectarea opţiunilor dorite de sub [Post Hoc...]. Tot ce trebuie făcut este să selectaţi factorii de analizat şi testele post-hoc potrivite.
Cutia de dialog [Options...] oferă un număr de trăsături diagnostice şi descriptive. Se pot genera statistic descriptive, estimatări ale mărimii efectului şi teste pentru omogenitatea dispersiei - printre altele. Un exemplu de tabel sursă care foloseşte unele din aceste opţiuni ar arăta în felul următor,

Folosirea procedurii GLM - General Factorial oferă mai multe lucruri decât procedura Simple Factorial. Depinzând de necesităţi, prima procedură poate asigura o mai bună înţelegere a datelor. Exploraţi aceste opţiuni!

Designurile factoriale mai ordonate sunt executate în acelaşi fel ca în cazul analizei bifactoriale prezentate mai sus. Este necesară doar codarea corectă a factorilor şi introducerea observaţiilor corespondente.

ANOVA simplă

2009-04-24T09:44:00.000-07:00

La fel ca în cazul testului t independent, datele trebuie codate cu o variabilă de grup. Sunt 5 grupuri de câte 10 observaţii - resultând într-un total de 50 de observaţii. Variabila de grup va fi codată de la 1 la 5, pentru fiecare grup. În următorul tabel puteţi vedea cam cum arată codarea.

Groups	Scores
1	9
1	8
1	6
...	...
1	7
2	7
2	9
2	6
...	...
...	...
...	...
5	10
5	19
...	...
5	11

Schema de codare identifica originea fiecărei observaţii.

Pentur a completa analiza,

Selectaţi [Statistics => Compare Means => One-Way ANOVA...] pentru a lansa cutia de dialog de control.
Selectaţi şi mutaţi "Scores" în Dependent list:
Selectaţi şi mutaţi "Groups" în lista Factor:
Daţi click pe [OK]
Precedentul este o specificare completă a designului pentru această anova simplă. Simpla prezentare a rezultatelor luate din fereastra output, va arăta în felul următor,

Analiza făcută oferă detalii minime cu privire la date. Dacă vă uitaţi asupra cutiei de dialog, veţi găsi încă 3 butoane în jumătatea inferioară - [Contrasts...], [Post Hoc..], şi [Options...].

Selectând [Options...] veţi găsi,

Dacă Descriptive este selectat, atunci statisticile descriptive pentru fiecare condiţie vor fi generate. Activând Homogeneity-of-variance forţează un test Levene asupra datelor. Statisticile din ambelel analize vor fie reproduse în fereastra output.

Selectând [Post Hoc] va lansa următoarea cutie de dialog,

Puteţi activa executarea unui sau mai multor teste post hoc. Rezultatele vor fi plasate în fereastra output. De exemplu, executarea unei statistici R-E-G-W F asupra datelor curente va produce următorul tabel,

În sfârşit, puteţi utiliza opţiunea [Contrasts...] pentru a specifica seturi de contraste lineare sau ortogonale. Puteţi executa şi analiză de trend cu ajutorul acestei opţiuni. De exemplu, e posibil să dorim să contrastăm a treia condiţie cu cea de-a cincea,

Pentru fiecare contrast, coeficienţii trebuie introduşi individual şi ordonat. Once can also enter multiple contrasts, by using the [Next] present in the dialog box. Rezultatul pentru contrastul din exemplul dat va arăta în felul următor,

În plus, puteţi utiliza opţiunea Polynomial pentur a testa dacă există un trend specific în date.

Corelaţii şi regresii

2009-04-24T04:28:00.000-07:00

Pentru a calcula o matrice simplă de corelare, trebuie să folosiţi [Statistics => Correlate => Bivariate...], şi [Statistics => Regression => Linear] pentru calcularea unei regresii lineare.

Pentru a începe, introduceţi datele în felul următor,

IQ	GPA
102	2.75
108	4.00
109	2.25
118	3.00
79	1.67
88	2.25
...	...
...	...
85	2.50

Corelaţie simplă

Daţi click pe [Statistics => Correlate => Bivariate...], apoi selectaţi şi mutaţi "IQ" şi "GPA" în lista Variables. [Exploraţi opţiunile prezentate în acestă cuite de dialog de control.]
Daţi click pe [OK] pentru a genera statisticile dorite.

Rezultatele din fereastra output ar trebui să arate în felul următor,

După cum puteţi vedea, r=0.702 şi p=.000. Rezultatele sugerează că, corelaţia este semnificativă.

Notă: În exemplul de mai sus am creat doar o matrice de corelate bazată pe două variabile. Procesul de generare a matricei bazat pe mai mult de două variabile nu este diferit. Asta înseamnă că, dacă setul de date conţinea 10 variabile, acestea ar putea fi plasate în lista: Variables. Matricea rezultată ar include toate corelaţiile pereche posibile.

Correlaţie şi Regresie

Regresia lineară....este posibilă obţinerea coeficienţilor de regresie necesari pentru prezicerea unei variabile din cealaltă - acest lucru minimizează eroarea. Pentru a face acest lucru, trebuie să selectaţi opţiunea [Statistics => Regression => Linear...]. Mia departe, trebuie să ştiţi care variabilă va fi folosită ca variabilă dependentă şi care va fi folosită ca variabilă(e) independentă. În exemplul curent, GPA va fi variabila dependentă, şi IQ va fi variabila independentă. Specific,

Iniţiaţi procedura accesând [Statistics => Regression => Linear...]
Selectaţi şi mutaţi GPA în cutia de dialog Dependent:
Selectaţi şi mutaţi IQ în cutia de dialog Independent(s):
Daţi click pe [OK] pentru a genera statisticile.
Notă: O varietate de opţiuni pot fi accesate prin intermediul butoanelor din partea inferioară a cutiei de dialog de control (ex. Statistics, Plots,...). Mai multe statistici pot fi generate prin explorarea opţiunilor adiţionale prin intermediul butonului Statistics.

Unele din rezultatele analizei sunt prezentate mai jos,

Corelaţia încă este 0.702, şi valoarea lui p este încă 0.000. Statisticile adiţionale sunt"Constant", sau a from din text, şi "Slope", sau B din text. Dacă vă amintiţi, variabila dependentă este GPA, în acest caz. În acest fel, puteţi prezice GPA cu următoarea formula,

GPA = -1.777 + 0.0448*IQ

Hi-Patrat şi testul T

2009-04-20T08:35:00.001-07:00

Calculul statisticii hi-Pătrat se poate face prin accesarea meniului [Statistics => Summarize => Crosstabs...]. Această procedură va fi prima introducere în procedeul de codare a datelor, în cadrul editorului de date. La acest punct datele au fost introduse în format tip coloană. Acest format presupune o variabilă pe fiecare coloană. Totuşi, metoda respectivă nu este suficientă în anumite situaţii, incluzând calcularea lui hi-Pătrat, testul t independent şi orice design factorial ANOVA cu factori inter-subiecţi. În afară de acestea există multe alte cazuri care însă nu vor fi acoperite în acest tutorial. Esenţial, datele trebuie introduse într-un format specific care face analiza posibilă. Formatul reflectă de obicei designul studiului, cum va fi demonstrat în exemple.

Tabelul de mai jos - include datele observate şi datele aşteptate în paranteze.

Vină	Vinovat	Nevinovat	Total
Scăzută	153(127.559)	24(49.441)	177
Ridicată	105(130.441)	76(50.559)	181
Total	258	100	358

Pentru statistica hi-Pătrat, tabelul de date poate fi codat prin indexarea coloanei şi rândului observaţiilor. De exemplu, calculul pentru vinovat cu vină Scăzută este 153. Această celulă specifică poate fi indexată, venind din rândul=1 şi coloana=1. La fel, Nevinovat cu vină Ridicată este codat ca rândul=2 şi coloana=2. Pentru fiecare observaţie, patru în cazul acesta, există un cod unic pentru locaţie în cadrul tabelului. Acestea pot fi introduse astfel,

Rând	Coloană	Numărătoare
1	1	153
1	2	24
2	1	105
2	2	76

Astfel, 2 rânduri * 2 coloane egal 4 observaţii.
Pentru fiecare dintre rânduri, există 2 coloane corespondente, care sunt reflectate în coloana Numărătoare. Coloana Numărătoare reprezintă numărul de combinaţii unice dintre Rând şi Coloană care au loc.

Mai sus sunt prezentate date într-o manieră non-ambiguă. Odată introduse, analiza este o metodă de a selecta itemii de meniu doriţi şi poate selectarea opţiunilor adiţionale pentur această statistică [Nu uitaţi să folosiţi facilitatea de etichetare, menţionată anterior, pentru a identifica uşor coloanele/variabilele. Etichetele alese vor apărea în fereastra output.]

Pentru a executa analiza,

Primul pas este să informezi SPSS-ul că variabila NUMĂRĂTOARE reprezintă frecvenţa fiecărei codări unice ale RÂNDULUI ŞI COLOANEI, invocând comanda PONDERE (WEIGHT). Pentru a face acest lucru, daţi click pe [Data => Weight Cases]. În cuita de dialog rezultată, activează opţiunea Weight cases by, apoi mutaţi variabila COUNT în cutia Frequency Variable. Dacă acest pas este uitat, suma pentur fiecare celulă va fi 1 pentru tabel.
Acum că variabila COUNT a fost procesată ca variabilă ponderată, selectaţi [Statistics => Summarize => Crosstabs...] pentru a lansa cutia de dialog de control.
În partea de jos a cutiei de dialog sunt trei butoane, cel mai important fiind butonul [Statistics...]. Trebuie să daţi click pe butonul [Statistics...] şi apoi să selectaţi opţiunea Chi-square, altfel statistica nu va fi calculată. Explorând cutia de dialog clarificăm faptul că SPSS-ul poate fi forţat să calculeze un număr de alte statistici în conjuncţie cu hi-Pătrat. De exemplu, se pot selecta măsuri variate de asociere (ex. coeficient de contingenţă, phi şi cramer's v,...), printre altele.
Mutaţi variabila RÂND în cutia Row(s):, şi variabila COLOANĂ în cutia Column(s):, apoi daţi click pe [OK] pentru a executa analiza. Un subset al output-ului arată ca următorul exemplu,

Testul T

Până acum, ar trebui să ştiţi că există două forme ale testului t, unul pentru variabile dependente şi unul pentru variabile independente, sau observaţii. Pentru a informa SPSS-ul, sau orice alt pachet statistic, despre tipul de design este necesar să aveţi modalităţi diferite de a aşeza datele. Pentru designul dependent, cele două variabile în cauză trebuie introduse în două coloane. Pentru teste t independente, observaţiile pentru cele două grupuri trebuie să fie codate unic cu o variabilă Grup. La fel ca în cazul calculării statisticii hi-pătrat, aceste calcule vor întări practica gândirii asupra, şi aştezarea datelor în formatul corect.

Testul t Dependent

Pentru a calcula această statistică, trebuie selectată [Statistics => Compare Means => Paired-Samples T Test...] după introducerea datelor.

Întroduceţi datele într-un nou fişier de date. Datele ar trebui să arate cma ca următoarele. Aceasta înseamnă, că cele două variabile ar trebui să ocupe două coloane diferite...

Mnths_6 Mnths_24

124 114

94 88

115 102

110 2

116 2

139 2

116 2

110 2

129 2

120 2

105 2

88 2

120 2

120 2

116 2

105 2

... ...

... ...

123 132

Notaţi că numele variabilelor încep cu o literă şi sunt mai mici de 8 caractere. Acest lucru poate fi constrângător, totuşi, se poate folosi opţiunea de etichetare a variabilei, pentru a eticheta o variabilă cu un nume mai lung. Acest nume mai descriptiv va fi apoi reprodus în fereastra output.
Pentru a calcula statistica t daţi click pe [Statistics => Compare Means => Paired-Samples T Test...], apoi selectaţi cele două variabile de interes. Pentru a selecta cele două variabile , ţineţi apăsată tasta [Shift] în timp ce folosiţi mouse-ul pentru selecţie. Veţi nota faptul că, cutia de selectare necesită ca variabilele să fie selectate câte două odată. Îndată ce cele două variabile au fost selectate, mutaţi-le în lista Paired Variables:. Această procedură poate fi repetată pentru fiecare pereche de variabile care trebuie analizate. În acest caz, selectaţi variabilele MNTHS_6 şi MNTHS_24 împreună, apoi mutaţi-le în lista Paired Variables. În final, daţi click pe butonul [OK].
Rezultatul critic pentru analiza curentă va apărea în fereastra output ca în modul următor ,

După cum vedeţi, o valoare t exactă este oferită cu o valuare p exactă, şi această valoare p este mai mare decât valoarea aşteptată de 0.025, pentru o măsurare bi-direcţională. Examinările mai apropiate indică încă alte câteva statistici prezentate în fereastra output.

Testul t dependent

Când calculăm un test t independent, singua diferenţă implică modul în care datele sunt formatate în fişierul de date. Fişierul de date trebuie să includă atât datele brute, cât şi codarea de grup, pentru fiecare variabilă.

Uitaţi-vă la tabelul următor pentru a vă obişnui cu modul în care se codează datele.

Group	Exp_Con
1	96
1	127
1	127
1	119
1	109
1	143
1	...
1	...
1	106
1	109
2	114
2	88
2	104
2	104
2	91
2	96
2	...
2	...
2	114
2	132

Mai sus puteţi vedea că am folosit variabila "Grup" pentru a coda cele două variabile. Valoarea 1 a fost folosită pentru a coda "LBW-Experimental", în timp de valoarea 2 a fost folosită pentru a coda "LBW-Control".

Pentru a genera statistica t,

Daţi click pe [Statistics => Compare Means => Independent-Samples T Test] pentur a lansa cutia de dialog necesară.
Selectaţi "exp_con" - din lista de variabile dependente - şi mutaţi-o în cutia Test Variable(s):.
Selectaţi "grup" - din lista de variabile de grupare - şi mutaţi-o în curia Grouping Variable:.
Ultimul pas necesită ca grupurile să fie definite. Acest lucru înseamnă că trebuie specificat faptul că Group1 - grupul experimental în acest caz - este codat 1, şi Group2 - grupa de control în acest caz - este codat 2. Pentru a face acest lucru, daţi click pe butonul [Define Groups...]. Daţi click pe butonul [Continue] pentru a va întoarce la cutia de dialog de control.
Rulaţi analiza prin accesarea butonului [OK].
Outputul analizei curente arată în felul următor:

Valoarea lui p de .004 este mult mai mică decât pragul de 0.025, şi acest lucru sugerează că mediile sunt semnificativ diferite. În plus, un Test Levene poate fi executat pentru a ne asigura că sunt folosite rezultatele corecte. În cazul nostru varianţele sunt egale, totuşi, calculele pentru varianţele inegale sunt şi ele prezente, printre alte statistici - unele nefiind prezente.

SPSS - statistici descriptive

2009-04-15T11:12:00.000-07:00

Pentru a începe, daţi click pe [Statistics=>Summarize=>Frequencies]....

Rezultatul este o nouă cutie de dialog care îi permite utilizatorului să selecteze variabilele care îl interesează. De asemenea, remarcaţi celelalte butoane accesibile de-a lungul marginii cutiei de dialog. Butoanele etichetate [Statistics...] şi [Charts...] au o importanţă specială. De vreme ce suntem interesaţi de datele cu privire la timpul de reacţie, daţi click pe rt urmat de un click pe săgeata care indică dreapta. Consecinţa acestei acţiuni este transferul variabilei rt în lista Variabilelelor. La acest punct, accesarea butonului [OK] va crea o fereastră output cu informaţia legată de Frecvenţe pentru fiecare dintre timpii de reacţie. Totuşi, mai multă informaţia poate fi adunată prin explorarea opţiunilor oferite de [Statistics...] şi [Charts...].

[Statistics...] oferă un număr de statistici esenţiale. Orice statistică selectată va fi rezumată în fereastra output (de ieşire).

Pentru opţiunile de sub [Charts...] daţi click pe Bar Charts pentru a replica graficul în text.

După ce opţiunile au fost selectate, daţi click pe [OK] pentru a rula procedura. Rezultatele sunt apoi afişate într-o fereastră output. În această instanţă particulară fereastra va include statistici rezumate pentru variabila RT şi distrinuţia de frecvenţă.Le putei vedea pe acestea prin coborârea în fereastră. Rezultatele ar trebui să fie şi ele identice cu acelea din text.

E posibil să fi înţeles din cele de mai sus că, calcularea statisticilor nu necesită mai mult decât selectarea variabilelor, şi apoi selectarea statisticilor dorite. Exemplul de frecvenţă ne-a permis să generăm informaţie legată de frecvenţă şi măsuri ale dispersiei şi tendinţei centrale. Aceste statistici pot fi avute prin accesarea directă pe [Statistics=>Summarize=>Descriptives]. Nesurpinzător, o altă cutie de dialog este ataşată acestei proceduri. Pentur a controla tipul de statistici produse, daţi click pe butonul [Options...]. Încă o dată, opţiunile includ măsurătorile tipice ale dispersiei şi tendinţei centrale.

De fiecare dată o procedură statistică este rulată, precum [Frequencies...] şi [Descriptives...], rezultatele sunt postate într-o fereastră output. Dacă mai multe proceduri sunt rulate în timpul unei sesiuni, rezultatele for fi adăugate în aceeaşi fereastră. Totuşi, o organizare mai mare poate fi atinsă prin deschiderea unor noi ferestre output înainte de rulare fiecărei proceduri - [File=>New=>Output]. În plus, conţinutul fiecărei ferestre poate fi salvat pentru o recenzie ulterioară, sau în cazul graficelor salvate să fie incluse mai târziu în documentele formatate. [Exploraţi prin click stânga pe oricare din aceste obiecte din output (ex. un tabl de frecvenţă, un grafic, ...) urmate de un click dreapta. Click-ul dreapta va sublinia obiectul dorit, în timp de click-ul dreapta va afişa un nou meniu. Următoarul pas este de a da click pe opţiunea copy. Această acţiune va stoca obiectul în clipboard, pentru a putea fi lipit într-un document Word, de exemplu.....]

Cum sa realizezi lucrarea de licenta si disertatia

2009-04-12T17:54:00.000-07:00

Introducere

Prezentul ghid descrie exigenţele în legătură cu elaborarea unei teze de licenţă în psihologie sau a dizertaţiei de masterat, denumite generic în continuare ca „teza”. El este realizat cu scopul de a oferi informaţii complete în vederea îndeplinirii criteriilor minimale de valoare academică şi reflectă poziţia membrilor Catedrei de psihologie din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.

Ghidul este un document de lucru care se adresează:

a. studenţilor, cu informaţii complete privind modul de realizare a tezelor;

b. profesorilor coordonatori, ca instrument de îndrumare unitară şi sistematică a studenţilor;

c. comisiilor de examinare, ca suport pentru instituirea unor criterii unitare de evaluare.

Ghidul este compus din patru capitole distincte: (1) orientări generale; (2) cerinţe obligatorii; (3) recomandări; (4) evaluare.

1. Orientări generale

a. Obiectivul tezei

Teza are drept obiectiv esenţial punerea în evidenţă a capacităţii studentului de a iniţia şi realiza în mod independent o lucrare academică cu semnificaţie ştiinţifică, pe baza metodelor specifice psihologiei.

Categorii tematice fundamentale

Teza poate fi elaborată într-una din următoarele categorii tematice de bază:

· Cercetare experimentală (cvasiexperimentală).

o Condiţii fundamentale: model experimental adecvat, constituire corespunzătoare a loturilor experimental şi de control, alegere, măsurare şi analiză adecvată a variabilelor, utilizare corespunzătoare a procedurilor de analiză statistică, controlul erorilor, concluzii corespunzătoare în raport cu rezultatele experimentale.

· Cercetare corelaţională bazată pe metode de investigaţie psihologică (chestionare, teste, observaţie şi interviu structurat, etc.).

o Condiţii fundamentale: model de cercetare consistent, constituire adecvată a eşantionului (sau eşantioanelor), alegere, măsurare şi analiză adecvată a variabilelor, utilizare corespunzătoare a procedurilor de analiză statistică, controlul adecvat al erorilor, concluzii adecvate rezultatelor.

· Studiu de metaanaliză

o Condiţii fundamentale: includerea unui număr suficient de ridicat de studii publicate pe tema respectivă, criterii adecvate de includere-excludere în studiu, procedură adecvată de analiză, finalizarea analizei prin concluzii relevante, care depăşesc simpla adiţionare a concluziilor unor cercetări diferite.

· Cercetare calitativă

o Condiţii fundamentale: tema sa fie abordabilă numai prin metode calitative, definirea clară a temei, definirea riguroasă a metodei şi aplicarea ei sistematică, să conţină datele necesare unei eventuale replicări a studiului, concluzii concordante cu datele recoltate.

· Cercetare aplicativă

o Condiţii fundamentale: temă relevantă sub aspectul finalităţii practice, analiză critică a soluţiilor existente, metodă de cercetare consistentă, relevantă şi semnificativă sub aspectul potenţialului de a identifica soluţii aplicative, operaţionalizare adecvată a constructelor psihologice, metode viabile de măsurare şi analiză a datelor cercetării, controlul erorilor, analiza critică a soluţiei aplicative propuse pe baza cercetării.

· Studiu teoretic

o Condiţii fundamentale: relevanţa temei (de preferat teme de actualitate majoră în psihologie, care suscită opinii variate, controversate), amplitudine bibliografică (acces la referinţe majore, numeroase, consistente), capacitate de raportare critică la sursele teoretice şi de promovare a unei viziuni proprii asupra temei tratate, susţinerea unui punct de vedere sau deschiderea unei direcţii de dezbatere semnificative în raport cu tema abordată.

Nu există o ierarhie valorică tipurilor tematice, oricare dintre ele permiţând obţinerea notei maxime, în condiţiile respectării riguroase a condiţiilor fundamentale precizate, dar şi a celor de detaliu, descrise în manualele de metodologie.

b. Rolul profesorului coordonator

Teza este o lucrare personală a cărei responsabilitate revine studentului. Profesorul coordonator asistă şi susţine studentul, fără a aduce atingere principiului lucrului individual.

Studentul poate apela şi la alte persoane (profesori, specialişti, etc.) în sprijinul realizării tezei. În acest caz, contribuţia acestora va fi menţionată în partea introductivă, la „Mulţumiri”.

Activităţi permise profesorului coordonator: sugestii în legătură cu alegerea şi definirea temei; impunerea unor etape obligatorii şi a unor momente de evaluare a progresului în realizarea tezei; sugestii cu privire la organizarea şi realizarea cercetării sau studiului; sugestii privind orientările teoretice şi metodologice; discuţii pe teme ridicate de student şi răspunsuri la întrebările acestuia; observaţii critice şi recomandări de corecţie; sugestii bibliografice.

Activităţi nepermise profesorului coordonator: impunerea unor idei sau soluţii, împotriva celor preferate în mod explicit de student; efectuarea în locul studentului a unor activităţi legate de realizarea temei.

La finalizarea tezei, profesorul coordonator analizează conţinutul acesteia, precum şi măsura în care respectă condiţiilor impuse prin prezentul Ghid, după care întocmeşte un referat de evaluare, în conformitate cu specificaţiile de la cap. 4.

Referatul de evaluare este un document indispensabil pentru acceptarea şi susţinerea tezei.

2. Cerinţe obligatorii

Aspectele menţionate la acest capitol al ghidului sunt obligatorii. Măsura şi modul în care acestea sunt respectate vor face obiectul evaluării, atât din partea profesorului coordonator cât şi al comisiei de examen, urmând a se reflecta direct în notă. Unele componente vor fi menţionate ca opţionale, ele putând lipsi, în funcţie de preferinţa autorului sau de natura lucrării. În acest caz, ordinea celorlalte componente nu se va modifica.

2.1 Structura tezei

Teza va fi compusă dintr-o parte preliminară, textul lucrării şi o parte finală.

Partea preliminară va cuprinde:

a) Pagina exterioară de titlu, va conţine:

· Universitatea din Bucureşti

· Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

· Secţia de Psihologie

· titlul tezei

· nivelul de sustinere a tezei („teza de licenţă” sau „disertaţie de masterat”)

· numele autorului, identic cu cel înscris în cartea de identitate (sub forma: „prenumele NUMELE”)

· anul realizării

b) Pagina interioară de titlu va conţine aceleaşi elemente ca şi cea exterioară, cu precizarea că aici se va înscrie, mai jos decât numele autorului şi pe partea dreaptă a paginii, numele profesorului coordonator (cu titlul didactic şi gradul ştiinţific).

c) Pagina de dedicaţii şi mulţumiri (opţional)

d) Cuprinsul

· Va cuprinde pe primul nivel introducerea, capitolele, lista de referinţe bibliografice şi anexele, numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3, etc.).

· Capitolele vor fi dezvoltate în cuprins pe două sau, opţional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1, 1.2, 1.3, 2.1... s.a.m.d.

· Toate intrările din cuprins vor avea menţionată paginaţia corespunzătoare din text.

e) Lista tabelelor (opţional)

f) Lista figurilor, graficelor, diagramelor şi schemelor (opţional)

g) Lista abrevierilor (opţional)

Textul lucrării

Textul lucrării va fi compus din Introducere şi Capitole.

a) Introducere

În introducere se va face o prezentare succintă a motivaţiei alegerii temei, a importanţei acesteia în domeniul psihologiei, a obiectivelor lucrării şi, eventual, a celor mai semnificative probleme sau dificultăţi care au trebuit depăşite în realizarea ei. Introducerea va avea, de regulă, două sau trei pagini.

b) Capitolele lucrării

În principiu, lucrările care se bazează pe cercetări vor avea următoarele capitole, numerotate cu cifre arabe:

Capitolul 1. Cadrul teoretic

Capitolul teoretic cuprinde o trecere în revistă a literaturii de specialitate dedicate temei studiate. Se va urmări o prezentare în egală măsură completă, dar şi sintetică, acordându-se importanţă surselor celor mai relevante, pe de o parte, şi celor mai recente, pe de altă parte. Se recomandă utilizarea unui criteriu explicit de ordonare a prezentării, care poate fi de natură tematică sau temporală. Se va acorda atenţie aspectelor controversate, în raport cu care studentul poate manifesta o evaluare critică.

Selecţia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susţină procesul de elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca studentul să demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuţii teoretice în unităţi tematice cu privire la subiectul studiat şi de a se raporta critic, independent, la acestea.

Greşeli frecvente:

· referinţe bibliografice sumare, inconsistente;

· atitudine „pasivă”, expozitivă şi necritică asupra literaturii de specialitate;

· prezentare nesistematică, lipsită de coerenţă şi fără scoaterea în evidenţă a aspectelor care susţin formularea ipotezelor cercetării.

Capitolul 2. Obiectivele si metodologia cercetării

Sub aspect metodologic, teza trebuie să respecte structura unei lucrări ştiinţifice, aşa cum a fost ea prezentată în cadrul disciplinelor studiate. Precizările de mai jos se referă la tezele ale căror teme presupun efectuarea unor cercetări. Generic, această structură este următoarea:

a. Formularea explicită, coerentă a obiectivelor sau întrebărilor cercetării.

Greşeli frecvente:

· absenţa unor obiective clare sau a unor întrebări explicite, cărora cercetarea trebuie să le găsească un răspuns.

b. Formularea explicită a ipotezelor cercetării

Greşeli frecvente:

· ipoteze improprii, care nu au legătură cu obiectivele sau întrebările cercetării (practic, ipotezele unei cercetări nu trebuie să fie altceva decât răspunsurile pe care le avansează cercetătorul la aceste întrebări, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări);

· ipoteze generale, care nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic;

· ipoteze care sugerează relaţia cauzală între variabile („determină”, „influenţează”, etc.), atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;

· ipoteze prea complexe, care fac referire la mai mult de două variabile, în timp de procedura de testare statistică include numai două variabile;

· formularea ipotezelor de nul, alături de ipotezele statistice, ceea ce încarcă în mod inutil textul (este subînţeles faptul că ipotezele de nul sunt negaţiile ipotezelor cercetării);

· ipoteze cărora nu le corespunde o testare statistică adecvată;

· enunţarea unor ipoteze care nu preced, ci urmează unei proceduri de testare statistică.

c. Prezentarea modelului cercetării. Aceasta presupune descrierea variabilelor cercetării; descrierea eşantionului (mod de constituire, criterii de includere sau de excludere, mărime, populaţie de referinţă).

Greşeli frecvente:

· omiterea prezentării variabilelor;

· prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea explicită a variabilelor dependente şi a celor independente;

· omiterea prezentării modului de constituire a eşantionului.

d. Descrierea metodelor de investigaţie. Instrumentele utilizate în recoltarea datelor vor fi descrise în mod adecvat. Dacă este vorba de teste „clasice”, bine cunoscute, se va face referire la referinţele care le susţin din punct de vedere teoretic şi practic-aplicativ. Dacă este vorba de instrumente realizate de autorul tezei, se va dedica un spaţiu corespunzător descrierii procesului de construcţie şi testare a calităţilor psihometrice ale acestuia (analiză de itemi, consistenţă internă, validitate de construct).

Greşeli frecvente:

· utilizarea unor instrumente de investigare ale căror caracteristici psihometrice nu sunt cunoscute;

· omiterea analizei caracteristicilor psihometrice ale instrumentelor create de autorul tezei.

e. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor. Rezultatele unei cercetări sunt puternic influenţate nu doar de caracteristicile instrumentelor utilizate, ci şi de modul în care se desfăşoară aplicarea lor. O prezentare succintă a procedurii de investigare (modul de relaţionare cu subiecţii, aspecte de organizare a investigaţiei, etc.), are darul de a întări încrederea în calitatea datelor recoltate.

Greşeli frecvente:

· ignorarea importanţei şi, implicit, a prezentării aspectelor procedurale.

Capitolul 3. Rezultatele cercetării

Capitolul dedicat prezentării rezultatelor va trebui să valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele obţinute, în sprijinul testării ipotezelor cercetării. Din acest punct de vedere, se vor avea în vedere:

a. Prezentarea şi analiza datelor. Datele statistice vor fi supuse unei analize pe două niveluri: analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvaţi scalei de măsurare a variabilelor) şi testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi caracteristicilor variabilelor). În principiu, rezultatele trebuie să acopere cerinţele modelului cercetării şi să vizeze în mod direct şi explicit ipotezele acesteia. Tabelele şi figurile vor fi incluse în acest capitol numai în măsura în care sunt cu adevărat justificate.

Greşeli frecvente:

· abuzul de grafice (este recomandabil să se apeleze la grafice pentru ilustrarea unor relaţii între variabile şi nu pentru reprezentarea unor variabile individuale; atunci reprezentarea unei variabile individuale este absolut necesară, se va apela de preferinţă, la modalităţi moderne – box-plot, stem and leaf, în locul histogramelor);

· grafice sau tabele incluse la anexe, ceea ce face dificilă înţelegerea lucrării;

· tabele excesiv încărcate cu cifre, care fac dificilă înţelegerea acestora;

· abuzul de statistică, prin utilizarea unor prelucrări nejustificate sau prin testarea aceleiaşi ipoteze cu mai multe teste statistice;

· teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relaţiei dintre variabile;

· plasarea rezultatelor la testele statistice în secţiunea Anexe (rezultatele se introduc în text, acolo unde se şi discută semnificaţia lor psihologică);

· prezentarea incorectă a rezultatelor la testele statistice, de ex., se scrie numai valoarea lui p, fără valoarea testului (se vor respecta recomandările specifice pentru prezentarea rezultatelor fiecărui test statistic în parte, aşa cum sunt prezentate în cursul de specialitate);

· exces de zecimale (în mod obişnuit, două zecimale sunt suficiente pentru majoritatea indicatorilor statistici);

· exces de valori numerice, prin preluarea nejustificată a tuturor datelor afişate de programele statistice, deşi cele mai multe nu prezintă un interes direct şi nici nu sunt înţelese de student;

· absenţa unor etichetări adecvate a valorilor, fapt care face dificilă înţelegerea rezultatelor; adesea, datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, emise de programele de prelucrare;

b. Interpretarea psihologică a rezultatelor, care înseamnă „traducerea” rezultatelor statistice în concluzii cu semnificaţie psihologică. Se vor sublinia relaţiile dintre rezultatele proprii şi cele raportate în literatura de specialitate.

Greşeli frecvente:

· prezentarea doar a rezultatelor numerice şi a semnificaţiei statistice, fără a se discuta sensul psihologic al acestora;

· prejudecata după care neconfirmarea unei ipoteze de cercetare, prin admiterea ipotezei de nul reprezintă un punct negativ al lucrării (în realitate, dacă modelul de cercetare a fost bine realizat şi corect aplicat, o infirmare statistică a ipotezei poate fi foarte semnificativă din punct de vedere psihologic, iar autorul trebuie să fie pregătit pentru a surprinde sensul acestui rezultat);

Capitolul 4. Concluzii si aprecieri finale

Capitolul de concluzii va cuprinde o sumară reluare a obiectivelor şi motivaţiei cercetării, urmate de sinteza rezultatelor obţinute şi a semnificaţiei acestora în contextul literaturii dedicate temei analizate.

Se pot face aprecieri cu privire la dificultăţi întâmpinate pe parcursul cercetării, eventualele puncte slabe ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor, precum şi deschideri către alte direcţii de cercetare legate de subiectul respectiv.

Capitolul va conţine un paragraf distinct dedicat „contribuţiei personale”, în care vor fi menţionate cele mai relevante aspecte care au constituit contribuţia individuală la realizarea temei. Dacă este cazul, se va include şi un paragraf în care se menţiona „contribuţii originale”, acele aspecte care reprezintă o noutate în raport cu tema studiată.

Observaţii:

o Precizările de mai sus se referă la tezele cu subiect de cercetare care sunt, de regulă, cele mai frecvente.

o În funcţie de natura temei tratate, capitolele pot fi mai multe sau mai puţine.

o Titlul capitolelor poate fi formulat liber de autor, dar acesta va reflecta conţinutul menţionat anterior.

Partea finală

În partea finală a tezei vor fi puse, în ordine, anexele, lista referinţelor bibliografice, rezumatul în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională precum şi CV-ul academic al autorului.

a) Anexe (dacă este cazul)

În anexe se introduc informaţii care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru ca aceasta să fie înţeleasă sau care, dacă ar fi fost introduse în text, ar fi îndepărtat cititorul de la cursivitatea ideilor. Aici se pot pune chestionarele utilizate (dacă sunt realizate de autor şi dacă doreşte acest lucru), ilustraţii sau tabele suplimentare, diverse prelucrări statistice, dacă sunt utile celor interesaţi de analize suplimentare, precum şi orice materiale sunt considerate relevante pentru temă.

Se va avea în vedere ca numărul de pagini al anexelor să nu fie excesiv.

b) Lista referinţelor bibliografice

Lista referinţelor bibliografice ilustrează volumul şi calitatea documentării teoretice a autorului şi este una dintre componentele importante ale lucrării. Ea este, de asemenea, expresia atitudinii etice în raport cu sursele de informare utilizate.

Crearea unei liste de referinţe se supune câtorva reguli de bază:

- citarea tuturor surselor, indiferent de natura lor primară (surse scrise de orice natură, surse electronice sau internet, surse orale, etc.);

- toate sursele citate în textul lucrării trebuie să se regăsească în lista de referinţe;

- toţi autorii din lista de referinţe trebuie să fie citaţi în text;

- utilizarea unui format standard de citare, unic pe tot parcursul lucrării.

Mediul academic şi publicistic promovează reguli foarte stricte în ceea ce priveşte formatul de citare a surselor. Nu există un standard universal, dar unul dintre cele mai răspândite, nu doar în mediul psihologic, este cel promovat de APA.

Câteva reguli generale ale formatului de citare:

- În text, citarea se face prin numele autorului urmat de anul publicării lucrării. De exemplu: „... text... (Ionescu, 2004)”, sau „...aşa cum afirmă Ionescu (2004)”.

- Se utilizează un singur stil de citare pe tot parcursul lucrării.

- Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată. De exemplu: „text citat” (Ionescu, 2004, p. 125).

- În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele primului, urmat de expresia et al. (în lista de referinţe se vor scrie numele tuturor);

- La citarea indirectă, se va scrie numele autorului şi anul publicării, urmate de expresia cit in., după care se pune sursa directă. De exemplu: „... text... Popescu (2003), cit in. Ionescu (2004)”

- În text nu se utilizează decât numele autorilor.

- În lista de referinţe prenumele autorilor poate fi limitat la iniţiale.

- Titlul revistei, al cărţii din care este citat un articol sau o secţiune, se vor scrie cu litere italice. La fel se procedează şi cu titlul comunicării ştiinţifice la un congres.

- La citarea unui articol de revistă sau secţiune de volum, în lista de referinţe se vor trece şi paginile (sau, cel puţin, pagina de început).

- Pentru sursele preluate de pe internet, se vor nota adresa şi data la care au fost accesate.

- Lista de referinţe va fi ordonată alfabetic, cu indentarea liniei a doua şi a celor următoare (dacă există), conform modelelor de mai jos.

Exemplificări:

Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families : a multidisciplinary developmental view. New York: W.W. Norton.

Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on Military Performance. In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook of Military Psychology: John Wiley&Sons Ltd.

Sacco, G. (2002). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference, Warsaw.

Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk, http:\\pavlov.psyc.queensu.ca\target\index.html, accesat la 25.05.2000

c) Rezumatul în limba română, de minim 350 şi maxim 500 de cuvinte. Pentru tezele care se bazează pe studii de cercetare, rezumatul va fi structurat astfel: suport teoretic, obiectivele cercetării, metodologia cercetării, rezultate, concluzii. Pentru tezele care dezvoltă alte tematici, rezumatul va fi astfel conceput încât să scoată în evidenţă cu precădere contribuţia personală a autorului.

d) Rezumatul într-o limbă de circulaţie internaţională va fi traducerea versiunii româneşti, inclusiv titlul lucrării.

e) CV-ul academic al autorului tezei. Acesta nu va depăşi, de regulă, o pagină şi va scoate în evidenţă perioada de studii, lucrări realizate, comunicate sau publicate (cu citarea adecvată a acestora), participarea la manifestări ştiinţifice studenţeşti sau de alt nivel, stagii de pregătire în diferite instituţii academice din ţară sau din străinătate, implicarea în proiecte didactice, ştiinţifice sau civice, relevante sub aspect academic sau profesional. În toate aceste cazuri se va menţiona sumar natura contribuţiei pe care a avut-o.

2.2 Exigenţe de editare

Lucrarea va fi editată pe computer şi tipărită la imprimantă, într-o formă care trebuie să respecte următorul set de criterii:

o Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o faţă

o Margini: sus/jos=2.5 cm, stânga=3.5 cm, dreapta=2,5 cm

o Tipul fontului: Times New Roman, cu sau fără diacritice româneşti

o Mărimea fontului: 12

o Spaţiere: 1 linie

o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii

o Titlurile capitolelor, cu majuscule şi pe pagină nouă

o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii distanţă, cu litere bold

o Forma de prezentare: legată cu arc sau copertată

o Număr de copii: două, unul la secretariat, al doilea la profesorul coordonator

Nu este impusă o mărime standard a lucrării. Orientativ, aceasta poate avea între 40 şi 100 de pagini. În mod obişnuit, cele mai multe lucrări cuprind în jur de 60 de pagini. Numărul de pagini în sine, nu reprezintă un criteriu de acordare a notei.

2.3 Recomandări stilistice

Teza va fi scrisă în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I-a).

Se va folosi un limba simplu şi clar. Informaţiile vor fi comunicate într-o manieră directă şi inteligibilă, într-o structurare logică şi coerentă.

Se va acorda atenţie eliminării greşelilor gramaticale şi de editare.

2.4 Exigenţe etice

Lucrarea trebuie să reflecte integral munca autorului. Sursele bibliografice vor fi menţionate în lista de referinţe. Contribuţiile de sprijin din partea altor persoane sau instituţii vor fi menţionate la „Mulţumiri”.

Plagiatul reprezintă un act de contrar conduitei academice care este tratat în conformitate cu prevederile cap. 4 din prezentul ghid. Prin plagiat se înţelege utilizarea ideilor sau cuvintelor unei alte persoane, fără menţionarea sursei. Reprezintă plagiat şi preluarea fără citare a figurilor, tabelelor şi schemelor.

Activităţile psihologice desfăşurate pentru recoltarea datelor de investigare sau experimentelor, vor respecta normele Codului etic şi de conduită impus de Colegiul Psihologilor din România.

3. Recomandări practice

„Nu există chin mai mare, decât chinul provocat de scrierea unei teze (...). Stresul, ca orice altă stare psihică, se infiltrează în comportamentul expresiv, afectând şi stilul de exprimare”. Aceste cuvinte au fost spuse de G.W. Allport şi, chiar dacă se referă la o teză de doctorat, situaţia nu este cu mult diferită în cazul uneia de licenţă sau de masterat.

În cazul unei teze de licenţă, mai ales, dar şi a celei de masterat, principala dificultate vine din lipsa de experienţă cu proiecte academice majore. Recomandările de mai jos încearcă să suplinească tocmai acest aspect.

- Cea mai frecventă sursă de dificultăţi este alegerea greşită a temei.

o Este de recomandabil ca tema să fie aleasă într-un domeniu al psihologiei pentru care autorul are un interes real.

o Înainte de a fixa titlul, va fi consultată literatura de specialitate ce precădere studii şi articole din reviste.

o Este recomandabilă dezvoltarea unui proiect ştiinţific sau lucrări de cercetare realizată pe parcursul studiilor universitare.

- Chiar şi cea mai atractivă şi interesantă temă poate fi improprie, dacă nu sunt evaluate corect resursele necesare şi cele disponibile (metodologie utilizabilă, constituirea eşantionului, etc.).

- O temă confuz definită, lipsită de obiective şi ipoteze clare, nu permite o abordare metodologică eficientă şi devine foarte greu de finalizat.

- Mărimea eşantionului de cercetare. În principiu, eşantioanele de cercetare pot avea orice mărime, cu condiţia aplicării testelor statistice adecvate. Totuşi, deşi eşantioanele mai mari de 30 de subiecţi sunt considerate, din punct de vedere statistic, suficiente, rezultatele obţinute pe un număr mic de subiecţi sunt puţin stabile şi generalizabile. Recomandările uzuale cu privire la volumul eşantioanelor de cercetare consideră: „insuficiente” eşantioanele mai mici de 100 de subiecţi, „suficiente” eşantioanele cuprinse între 100 şi 199 de subiecţi şi „bune” eşantioanele formate din 200 de subiecţi sau mai mulţi. Desigur, în cercetări clinice sau în condiţii de experiment, este dificil de constituit eşantioane de o asemenea mărime, dar se va urmări atingerea, pe cât posibil, cel puţin a unor eşantioane suficient de mari.

- Timpul disponibil este una dintre resursele cele mai presante. Cele mai multe greşeli şi compromisuri derivă din limitările temporale.

o Pentru o lucrare bună sunt necesare multe luni de lucru intens.

o În mod normal, aspectele pregătitoare (studiul bibliografiei generale, alegerea titlului, evaluarea resurselor necesare) ar trebui începute cu până la un an înainte de termenul de o predare.

o Planificarea activităţilor ar trebui să lase un timp de cel puţin o lună pentru analiza datelor de cercetare şi finalizarea lucrării.

o Lucrul la capitolele teoretice se poate desfăşura în paralel cu cercetarea.

- Atunci când apar dificultăţi se va apela imediat la profesorul coordonator.

4. Evaluare

Teza este rezultatul muncii individuale a studentului, care are întreaga responsabilitate pentru conţinutul şi forma acesteia. În realizarea ei, studentul trebuie să respecte cerinţele obligatorii menţionate mai sus, să urmeze orientările şi recomandările din prezentul ghid.

În mod generic, aspectul cel mai important care face obiectul evaluării tezei este contribuţia personală. Prin contribuţie personală se înţelege volumul, complexitatea şi calitatea activităţii individuale desfăşurate pentru realizarea temei, sub toate aspectele care o compun. Studentul trebuie să fie capabil să explice toate aspectele teoretice şi practice care fac parte din lucrare. În caz contrar, se va aprecia că acestea nu reprezintă contribuia sa personală.

Originalitatea şi noutatea sunt un indicatori de valoare şi vor fi apreciate ca atare dar, la acest nivel, nu se aşteaptă în mod necesar lucrări cu caracter de noutate ştiinţifică sau teoretică ci, mai ales, evidenţierea capacităţii de a realiza un proiect academic în conformitate cu normele şi exigenţele metodei ştiinţifice din domeniul psihologiei.

Aspectele supuse evaluării în procesul de notare al unei teze sunt următoarele (în paranteză, numărul maxim de puncte pentru fiecare aspect):

a) Criterii teoretice. Nivelul cunoştinţelor teoretice, gradul lor de relevanţă în raport cu tema abordată, capacitatea de a identifica şi de a analiza literatura de specialitate (max. 3p);

b) Criterii metodologice. Capacitatea de a realiza şi de a opera cu un model metodologic adecvat în raport cu tema (max. 3p);

c) Criterii analitice. Capacitatea de a prelucra şi de a analiza datele şi informaţiile, precum şi aceea de a emite concluzii adecvate în raport cu acestea (max. 3p);

d) Criterii stilistice. Capacitatea de a redacta o lucrare academică în mod structurat şi coerent, într-un limbaj ştiinţific adecvat şi în concordanţă cu standardele formale impuse (max. 1p);

În caz de plagiat, profesorul coordonator va consemna acest fapt într-un referat distinct, cu menţionarea probelor care îl susţin, şi va propune respingerea tezei de la susţinere. Decizia de respingere va fi luată de conducerea catedrei, după analiza tezei şi discutarea cu studentul.

Dacă se decide respingerea tezei pentru plagiat, studentul nu mai are dreptul să refacă teza şi nici să se prezinte cu o altă teză în cadrul sesiunii respective de examen.

Dacă plagiatul este dovedit în faza de susţinere a tezei, de către comisia de examen, teza va fi notată cu 1.

Profesorul coordonator întocmeşte un referat de evaluare, în conformitate cu modelul de mai jos.

Pentru a fi acceptată la susţinere, lucrarea va trebui să primească cel puţin nota 6 din partea profesorului coordonator.

Nota propusă de profesorul coordonator va fi luată în considerare de către comisia de licenţă, prin însumare cu notele membrilor comisiei şi efectuarea mediei.

Dacă între media notelor profesorilor din comisie şi nota propusă de profesorul coordonator este o diferenţă mai mare de două puncte, nota profesorului coordonator se exclude din calculul mediei generale.

REFERAT DE EVALUARE

al tezei de licenţă/disertaţiei de masterat cu titlul

..............................................................................................................................

realizată de

................................................................................................................................

C r i t e r i i d e e v a l u a r e	Punctaj
Criterii teoretice (max. 3 p)
Gradul de interes al temei (actualitate, noutate, originalitate)	(max 1) acordat .....
Volumul şi relevanţa contribuţiei teoretice în raport cu tema	(max 1) acordat .....
Capacitatea analitică şi spiritul critic în raport cu suportul teoretic	(max 1) acordat .....
Criterii metodologice (max. 3p)
Calitatea modelului metodologic (fundamentare, adecvare la temă, calitatea ipotezelor, adecvarea eşantionului)	(max 1) acordat .....
Calitatea psihometrică a instrumentelor utilizate (fidelitate, consistenţă internă, validitate)	(max 1) acordat .....
Calitatea procedurii de lucru (calitatea măsurării, evitarea erorilor, respectarea normelor etice)	(max 1) acordat .....
Criterii analitice (max. 3p)
Calitatea prelucrării statistice (statistici descriptive, statistici inferenţiale, adecvarea lor la datele analizate)	(max 1.5) acordat .....
Calitatea concluziilor (interpretarea statistică şi psihologică a rezultatelor)	(max 1.5) acordat .....
Criterii stilistice (max. 1p)
Calitatea stilului de redactare (claritatea exprimării, logica structurării, corectitudinea gramaticală)	(max 0.5) acordat .....
Respectarea exigenţelor formale de redactare(cele prezentate la cap. 2.2 din Ghid)	(max 0.5) acordat .....
Nota propusă (suma punctelor acordate)

Concluzii, recomandări:

Apreciez că lucrarea ............................................ condiţiile pentru susţinere în vederea obţinerii licenţei în psihologie/diplomei de master.

Profesor coordonator Data

Referinţe bibliografice

Allport, Gordon W. http://www.wjh.harvard.edu/psych/ug/Thesis/VI.Allport.htm, 9 aug., 2005

Arne Evers, (1997). The Revised Dutch Rating System for Test Quality, www.psytech.co.uk/downloads/ guidelines

California State University, (2005). Psychology Thesis Guidelines, http://www.csulb.edu/, accesat la 8.08.2005

George Mason University, (2004). Psychology Writing Guide, http://www.gmu.edu/, accesat la 17.08.2005

Universitatea Babes-Bolyay, Catedra de psihologie (2004). Ghid de redactare a tezei de licenţă si masterat, www.psihologie.ro, accesat la 8.08.2005

Villanova University, (2004). A Guide to the Writing of the Master’s Thesis, http://www.gradartsci.villanova.edu, accesat la 8.08.2005

Wayne State University, (2004). Format guidelines for preparing theses and dissertations, http://www.gradschool.wayne.edu, acesat la 8.08.2005

Wesleyan University, Thesis guidelines, (2004). http://www.wesleyan.edu/css/main/thesis_guide.html

Bibliografia: autorii

2009-03-22T14:44:00.000-07:00

Următoarele reguli se aplică la toate referinţele din bibliografie, indiferent de tipul lucrării (carte, articol, resursă electronică, etc.)

Un singur Autor

Numele de familie este primul, urmat de iniţialele autorului.

Berndt, T. J. (2002). Friendship quality and social development. Current Directions in Psychological Science, 11, 7-10.

Doi Autori

Aranjati-i dupa numele de familie si initialele. Utilizati semnul "&" in loc de "si."

Wegener, D. T., & Petty, R. E. (1994). Mood management across affective states: The hedonic contingency hypothesis. Journal of Personality & Social Psychology, 66, 1034-1048.

Trei pana la sase autori

Aranjati-i dupa numele de familie si initialele; separati numele autorilor prin virgula, iar numele ultimului autor este precedat de semnul "&".

Kernis, M. H., Cornell, D. P., Sun, C. R., Berry, A., & Harlow, T. (1993). There's more to self-esteem than whether it is high or low: The importance of stability of self-esteem. Journal of Personality and Social Psychology, 65, 1190-1204.

Mai mult de sase autori

Daca sunt mai mult de sase autori, treceti primii sase autori ca in modul prezentat mai sus, si treceti apoi "et al.," care inseamna "si altii." Amintiti-va sa nu puneti punct dupa "et" in "et al."

Harris, M., Karper, E., Stacks, G., Hoffman, D., DeNiro, R., Cruz, P., et al. (2001). Writing labs and the Hollywood connection. Journal of Film and Writing, 44(3), 213-245.

Autorul este o organizatie

American Psychological Association. (2003).

Autor necunoscut

Merriam-Webster's collegiate dictionary (10th ed.).(1993). Springfield, MA: Merriam-Webster.

NOTE: Cand eseul include citari ale unor surse care nu au trecut autorul, folositi o versiune prescurtata a titlului sursei. Folosit semneel de citare si textul cursiv atunci cand trebuie. De exemplu, citari iin paranteza a celor doua surse de mai sus ar aparea astfel: (Merriam-Webster's, 1993) si ("New Drug," 1993).

Doua sau mai multe lucrari de acelasi autor

Folositi numele autorului pentru toate intrarile si listati-le pe acestea dupa anul aparitiei (prima din lista fiind cea mai veche).

Berndt, T.J. (1981).

Berndt, T.J. (1999).

Cand un autor apare atat ca autor singur, cat si, in alta citare, ca primul autor al unui grup, treceti intrarile cu un singur autor primele.

Berndt, T. J. (1999). Friends' influence on students' adjustment to school. Educational Psychologist, 34, 15-28.

Berndt, T. J., & Keefe, K. (1995). Friends' influence on adolescents' adjustment to school. Child Development, 66, 1312-1329.

Referintele care au acelasi prim autor si al doilea sau al treilea autor diferit sunt aranjate alfabetic dupa numele autorului secund sau tertiar.

Wegener, D. T., Kerr, N. L., Fleming, M. A., & Petty, R. E. (2000). Flexible corrections of juror judgments: Implications for jury instructions. Psychology, Public Policy, & Law, 6, 629-654.

Wegener, D. T., Petty, R. E., & Klein, D. J. (1994). Effects of mood on high elaboration attitude change: The mediating role of likelihood judgments. European Journal of Social Psychology, 24, 25-43.

Doua sau mai multe lucrari de acelasi autor in acelasi an

Daca folositi mai mult de o referinta de acelasi autor (sau acleasi grup de autori listati in aceeasi ordine) publicate in acelasi an, organizati-le in bibliografie alfabetic, dupa titlul articolului sau capitolului. Apoi treceti o litera sufix la an. Faceti referire la aceste surse in cadrul eseului la fel cum apar in bibliografie, ex: "Berdnt (1981a) face afirmatii similare..."

Berndt, T. J. (1981a). Age changes and changes over time in prosocial intentions and behavior between friends. Developmental Psychology, 17, 408-416.

Berndt, T. J. (1981b). Effects of friendship on prosocial intentions and behavior. Child Development, 52, 636-643.

Introducere, Prefata, Cuvant inainte si cuvant dupa

Citati informatia legata de publicare ca de obicei, insa citati Introducere, Prefata... (in functie de ce titlu se poate aplica) ca si capitol al cartii.

Funk, R. & Kolln, M. (1998). Introduction. In E.W. Ludlow (Ed.), Understanding English Grammar (pp. 1-2). Needham, MA: Allyn and Bacon.

Bibliografia: reguli de bază

2009-03-22T12:26:00.000-07:00

Bibliografia ar trebui să apară la sfârşitul lucrării. Ea oferă informaţia necesară cititorului pentru a localiza şi obţine orice sursă citată în cadrul lucrării. Fiecare sursă citată în lucrare trebuie să apară în bibliografie; în plus, fiecare intrare din bibliografie trebuie să fie citată în text.

Referinţele trebuie să înceapă pe o pagină separată de textul eseului; numiţi pagina Bibliografie (fără semne de citare, subliniere, etc.), centrat la vârful paginii. Şi această pagina ar trebui să aibă un spaţiu de 2 între linii, ca restul eseului.

Reguli de bază

Toate linile de după prima linie a fiecărie intrări din bibliografie trebuie scrise cu alineat la jumătate de inch de marginea stângă. Acesta poartă numele de hanging indentation în Microsoft Word. Acest tip de alineat arată în felul următor:
Numele autorilor sunt inversate (numele de familie este primul); trebuie să treceţi numele şi iniţialele tuturor autorilor unei opere particulare, în afara cazului în care lucrarea are mai mult de 6 autori. Dacă opera are mai mult de şase autori, enumeraţi primii şase autori şi folosiţi apoi et al. pentru a indica restul autorilor.
Intrările din bibliografie ar trebui trecute în ordine alfabetică, după numele de familie a primului autor a fiecărei lucrări.
Dacă aveţi mai mult de un articol de acelaşi autor, referinţe cu un singur autor sau autori multiplii, cu exact aceeaşi autori în aceaşi ordine, trebuie aranjate în ordinea anului apariţiei, începând cu cea mai veche dintre lucrări.
Când facem referinţă la orice lucrare care nu face parte dintr-o revistă, cum ar fi o carte, articol sau pagină web, scrieţi cu majuscule doar prima literă a primului cuvânt din titlu şi subtitraţi primul cuvânt după o coloană sau linie de dialog şi substantivele potrivite. Nu scrieţi nu majuscule prima literă a celui de-al doilea câvânt dintr-o asociaţie de cuvinte.
Scrieţi cu majuscule toate cuvintele din titlurile jurnalelor.
Scrieţi cu text cursiv (italic) titlurile lucrărilor mai lungi, cum ar fi cărţi sau jurnale.
Nu scrieţi cu text cursiv, subliniat, sau puneţi între ghilimele titlurile lucrărilor scurte cum ar fi articole din ziare sau eseuri din colecţii editate.

Note de subsol şi note de final

2009-03-05T11:55:00.000-08:00

APA nu recomandă folosirea notelor de subsol şi a notelor de final pentru că reproducerea lor de către editori este costisitoare. Totuşi, dacă notele explicative se dovedesc necesare pentru documentul nostru, APA detaliază folosirea a două tipuri de note de subsol: de conţinut şi de drepturi de autor.

Când folosim orice fel de notă de subsol, trebuie să inserăm un număr cu format tip superscript care însoţeşte aproape orice semn de punctuaţie. Numerele notelor de subsol nu ar trebui să urmeze unor linii de dialog ( — ), şi, dacă apar într-o propoziţie în paranteză, numărul notei de subsol ar trebui inserat în cadrul parantezei.

Oamenii de ştiinţă au studiat —de-a lungul mai multor ani¹—rămăşiţele fosilizate ale iacilor.² (Acestea sunt transportate acum la Muzeul Chauan.³)

Toate notele de subsol ar trebui să apară pe pagina finală a documentului (de obicei situată după bibliografie). Centraţi cuvintele “Note de subsol” în partea superioară a paginii. Scrieţi cu alineat la cinci spaţii, pe prima linie a fiecărei note de subsol. Apoi, urmaţi o regulile normale de spaţiere a paragrafelor. Spaţiere la doi, pe restul documentului.

¹ În timp ce metoda de examinare a iacului wooly-wooly oferă numeroase insight-uri pentru cercetare, acest document nu se axează pe această specie.

Note de conţinut

Notele de conţinut oferă informaţii suplimentare pentru cititorii noştrii. Când oferim note de conţinut, trebuie să fim concişi şi să ne referim la un singur subiect. Comentariile ar trebui să se limiteze la un singur paragraf.

De asemenea, notele de conţinut pot indica cititorilor faptul că există informaţie disponibilă mai detaliat în altă parte.

¹ Vezi Blackmur (1995), în special capitolele trei şi patru, pentru o analiză amănunţită a acestui animal extraordinar.

Note legate de copyrights

Dacă citaţi mai mult de 500 de cuvinte, de material deja publicat, sau credeţi că aţi putea viola legile copyright de "utilizare cinstită", trebui să obţineţi permisiunea formală a autorului (autorilor). Celelalte surse vor apărea doar în bibliografie.

Urmaţi aceleaşi reguli de formatare ca în cazul notelor de conţinut pentru a nota permisiunile de tip copyright. Apoi ataşaţi documentului o copie a scrisorii de permisiune.

Dacă reporduceţi o imagine, grafic, sau tabel, dintr-o altă sursă, trebuie să oferiţi o notă specială la sfârşitul itemului, care includă informaţie legată de copyright. De asemenea, trebuie să treceţi permisiunile scrise împreună cu lucrarea. Începeţi citarea cu “Notă.”

Introducerea datelor în SPSS

2009-03-03T06:12:00.000-08:00

Pentru a începe procesul de introducere a datelor, daţi click pe prima celulă localizată în colţul stâng de sus a tabelului de date. Acesta arată ca o foaie de calcul tabelar. Puteţi introduce datele ca în modul prezentat mai jos. Introduceţi fiecare valoare apoi apăsaţi [Enter]. După ce aţi terminat o coloană de date puteţi da click pe prima celulă a coloanei următoare.

Prima coloană reprezintă "Timpul de reacţie în o sutime de secundă" şi a doua coloană indică "Frecvenţa".

Dacă introduceţi date pentru prima oară, ca în exemplul de mai sus, numele variabilelor vor fi generate automat (ex: var00001, var00002,....). Astfel, nu vor fi foarte informative. Pentru a schimba aceste nume, daţi click pe butonul cu numele variabilei. De exemplu , daţi dublu-click pe butonul "var00001". Îndată ce aţi făcut acest lucru, o cutie de dialog va apărea. Cea mai simplă opţiune este de a schimba numele în ceva cu sens. De exemplu, înlocuiţi "var00001" din căsuţa de text cu "RT" (vedeţi figura de mai jos).

În plus faţă de schimbarea numelui variabilei se pot face schimbări specifice pentru [Type], [Labels], [Missing Values], şi [Column Format].

[Type] Puteţi specifica dacă valorile sunt în format numeric sau de tip string, şi alte câteva formate. Formatul prestabilit este cel numeric.
[Labels] Folosind opţiunea etichete puteţi uşura citirea output-ului. Numele variabilei este limitat la 8 caractere, totuşi, prin utilizarea etichetei variabilei lungimea poate creşte până la 256 de caractere. Acest lucru asigură abilitatea de a avea etichete foarte descriptive care vor apărea în output.
Adesea, există nevoia de a coda în format numeric variabilele categoriale. De exemplu, bărbat şi femeie pot fi codate ca 1 şi 2. Pentru a elimina confuziile, este recomandat să se folosească etichete de tip valoare. Pentru exemplul codării genului, Value:1 ar avea corespondent Value label: bărbat. La fel, Value:2 ar fi codată cu Value Label: femeie. (daţi click pe butonul [Labels] pentru a verifica cele de mai sus)
[Missing Values] Aceast opţiune asigură o modalitate de a coda tipuri variate de valori lipsă.
[Column Format] Căsuţa Formatul coloanei oferă controlul asupra câtorva caracteristici ale fiecărei coloane (ex: lăţimea coloanei).

Următoarea imagine reflectă schimbarea numelui variabilei.

După ce datele au fost introduse sau modificate, este recomandat să salvaţi. De fapt, ar trebui să salvaţi ct de des puteţi [File => SaveAs].

SPSS oferă un număr mare de formate posibile, incluzând propriul tip de format. O listă de formate disponibile poate fi văzută şi selectată prin accesarea opţiunii Save as type: , din cutia de dialog SaveAs. Dacă intenţia voastră este să nu lucraţi numai în SPSS, atunci pot exista anumite beneficii dacă salvaţi în format SPSS(*.sav). Acest format permite o citire şi scriere mai rapidă a fişierului de date. Totuşi, dacă datele voastre vor fi analizate şi observate în alte pachete (ex: calcul tabelar), este recomandat să salvaţi într-un format mai universal (ex: Excel(*.xls), 1-2-3 Rel 3.0 (*.wk3).

După ce tipul de fişier a fost selectat, introduceţi un nume pentru fişier, virgulă extensia (ex: sav, xls). De asemenea, ar trebui să salvaţi fişierul într-un director cu sens, pe hard sau pe cd. Pentru fiecare proiect ar trebui creat un director separat. Nu este de dorit ca datele să se amestece.

Procesul de citire al datelor deja salvate poate fi foarte uşor dacă formatul salvat este în format SPSS sau Excel. Tot ce trebuie să faceţi este să,

daţi click pe [File => New => Data]
daţi click pe [File => Open] : va apărea o cutie de dialog
navigaţi la directorul dorit folosind opţiunea Look in
selectaţi tipul de fişier în meniul Files of type
daţi click pe numeel fişierului de care este nevoie.

Procesul de citire al fişierelor existente este puţin mai dificil dacă formatul este text simplu ASCII. În exemplul următor am plasat fişierele pe hard în directorul c:\ascdat. În cazul acestui set de date, sunt patru coloane care reprezintă numărul observaţiei, timpul de reacţie, mărimea setului, şi prezenţa sau absenţa stimulului ţintă. De obicei, suntem conştienţi de conţinutul fişierelor de date, totuşi, nu strică să păstraţi o evidenţă a conţinutului acestor fişiere.

Pentru a vă uşura treaba, trebui sa utilizaţi comanda [File => Read ASCII Data => Freefield].

Cutia de dialog rezultata necesită ca Fişierul , un Nume şi Tipul de Date să fie specificate pentru fiecare variabilă, sau coloană de date. Fişierul dorit poate fi accesat prin intermediul butonului [Browse], şi apoi navigarea la locaţia dorită. De vreme ce extensia pentru căutarea fişierului este dat, nu trebuie să schimbaţi Tipul de fişiere. Totuşi, dacă extensia este diferită (ex: *.txt) va fi necesar să selectaţi All files(*.*) din meniul Files of type. De vreme ce sunt 4 variabile în acest set de date, 4 nume cu tipul de informaţie corespondent trebui specificate. Pentru a adăuga o primă variabilă,

scrieţi "obs" în cutia Name
Data Type este setat la tipul Numeric predefinit. Dacă "obs" a fost o variabilă string, atunci trebuie să daţi click pe String
daţi click pe butonul Add bpentru a include această variabilă în listă.
repetaţi procedură de mai sus cu nume şi tipuri de date noi pentru fiecare dintre variabilele care au rămas. Este important ca toate variabilele să fie adăugate în listă. Altfel, datele vor fi amestecate.

(Exploraţi opţiunile variate prin accesare oricăui item al meniului care este accesibil.)

Fişierul de date rezultat apare în editorul de date ca următorul:

ANOVA (o singura variabila independenta)

2009-03-01T08:57:00.000-08:00

Aceasta lectie descrie modul de calcul al analizei variantei pentru modele inter-subiective care contin doar o variabila independenta. Aceasta analiza este folosita pentru a determina daca doua sau mai multe medii de grupe difera semnificativ. In cazul modelelor cu doua grupe, prezinta acelasi grad de probabilitate ca si procedura testului t. Coeficientul F reprezinta calculul statistic efectuat, iar un F semnificativ indica faptul ca cel putin mediile a doua grupe difera.

Un exemplu: cursurile de pregatire si randamentul testului de aptitudine scolara (SAT)
In calitate de cercetator educational, sa presupunem ca ai dirijat un experiment pentru a testa daca cursurile de pregatire (variabila independenta) se rasfrang asupra randamentului la Testul de Aptitudine Scolara (SAT) (variabila dependenta). Anume, 5 elevi de gimnaziu (in mod normal, ar trebui sa folosesti mai multi elevi insa noi vom folosi doar 5 in scop demonstrativ) au fost asignati aleatoriu fiecareia dintre urmatoarele trei conditii de studiu:

1. 0 ore de lucru in cadrul cursului de pregatire
2. 20 ore de lucru in cadrul cursului de pregatire
3. 40 ore de lucru in cadrul cursului de pregatire

Dupa ce activitatea de curs s-a incheiat, toti cei 15 elevi au sustinut un SAT, iar rezultatele lor la sectiunile de oral si de matematica sunt listate mai jos.

Elev	Grupa de studiu (ore)	Rezultat SAT oral	Rezultat SAT matematica
1	0	350	500
2	0	480	520
3	0	395	450
4	0	440	510
5	0	385	470
6	20	500	560
7	20	490	540
8	20	560	580
9	20	495	590
10	20	495	550
11	40	550	610
12	40	590	630
13	40	580	620
14	40	550	590
15	40	620	580

Acum ar trebui sa creezi un fisier de date care sa cuprinda aceste date. Nu uita ca trebui sa pui datele care corespund fiecarui participant pe un singur rand si ca trebuie sa creezi o variabila pentru grupa de studiu. Ai putea crea un fisier de date care sa arate precum cel de mai jos. De asemenea, vei avea nevoie sa creezi un cod numeric pentru variabila ta independenta. In cazul de fata, putem asocia 1 cu categoria 0 ore de activitate de curs, 2 cu 20 de ore de activitate de curs, 3 cu 40 de ore de activitate de curs.

Fisier de vizualizare a variabilelor pentru experimentul SAT

Fisier de date pentru experimentul SAT

Efectuarea analizei

Exista cateva moduri de calculare a analizei variantei in SPSS. Vom folosi o procedura numita One-Way ANOVA.

Pasul 1. Da click pe Analyze (analizeaza), apoi Compare Means (compara metode), apoi One-Way ANOVA.
Pasul 2. Muta parametrul dependent pe care doresti sa il analizezi in campul Dependent List (lista dependentelor). Sa analizam datele pentru SAT-ul oral si pentru SAT-ul la matematica, asa ca muta atat "satoral" cat si "satmate" in acest camp. Apoi, ar trebui sa muti variabila independenta in campul Factor. In cazul nostru, aceasta este variabila "grupstudiu". Acum ca click pe Options si selecteaza calcul statistic descriptiv - Descriptive statistics. Odata ce ai facut asta, da click pe Continue si apoi pe OK.
Pasul 3. De asemenea ai putea dori sa calculezi un rezultat total al SAT (folosind meniul Transform si Compute – transforma si calculeaza) si apoi sa efectuezi o analiza a variantei pe acest rezultat total.

Examinarea iesirilor

Vei remarca faptul ca SPSS iti asigura mai multe tipuri de informatie in cadrul iesirilor corespunzatoare analizei variantei.

Iesiri ANOVA

1. In primul rand, ti se ofera calculul statistic f pentru fiecare analiza pe care ai solicitat-o. In cazul de fata, ai cerut o analiza a variantei pentru parametrul SAT oral si una pentru parametrul Sat-ului la matematica. Daca F-ul tau are un nivel ridicat, iar nivelul de semnificatie este redus (in principiu mai mic de .05 sau .01), atunci poti concluziona ca rezultatele tale nu sunt intamplatoare. In acest caz, pregatirea din cadrul cursului a avut o influenta semnificativa aupra rezultatelor la SAT-ul oral, F (2, 12) = 24.90, p < .05. Ia aminte caun alt nume pentru Mean Square Within Groups (media patratica in cadrul grupurilor) este media patratica a termenului de eroare-Error Term.
2. Deoarece am cerut calcul statistic descriptiv, media si numarul de participanti valizi din fiecare conditie este prezentat.

Crearea tabelelor pentru datele tale

Daca doresti ca SPSS sa listeze informatii descriptive cu privire la grupele tale in forma tabelara, poti face acest lucru prin comanda Tables. Sa presupunem ca am dori sa avem media, abaterea standard, si eroarea stndard pentru rezultatele la testul oral, pentru fiecare dintre cele trei grupe ale noastre.

Pasul 1. Da click pe Analyze, apoi pe Custom Tables, apoi Basic Tables.
Pasul 2. Muta parametrul variabilei dependente ("satoral") in campul Summaries.
Pasul 3. Muta variabila independenta ("grupstudiu") in campul Subgroups Down (subgrupuri- jos).
Pasul 4. Da click pe Statistics si da Add la statisticile pe care doresti sa le vizualizezi. Pentru acest exemplu, calculeza media, abaterea standard si eroarea standard a mediei (S. E. Mean), iar apoi orice alte statistici pe care ai dori sa le vezi.
Pasul 5. Da click pe Continue si apoi pe OK. Statisticile ar trebui sa apara intr-un tabel precum cel de mai jos. Ia aminte ca etichetele de valori vor aparea in iesirile tale (adica, daca ai specificat eticheta de valoare atunci cand ai introdus variabilele datelor).

Returnarea unui tabel

Crearea unui grafic simplu cu bare

Datele sunt de obicei cel mai eficient comunicate in forma vizuala. SPSS dispune de o varietate de grafice pe care le poti folosi pentru a-ti afisa datele. Poti realiza un grafic simplu cu bare care sa figureze acest expriment, urmand pasii listati mai jos.

Pasul 1. Da click pe Graphs, apoi pe Bar.
Pasul 2. In meniul Bar Charts (diagrame cu bare), da click pe Simple si apoi pe Define (defineste).
Pasul 3. In meniul Define Simple Bar , selecteaza mai intai functia de sumar Other (aceasta iti faciliteaza trasarea graficului mediilor grupelor tale) si apoi selecteaza-ti parametrul variabilei dependente ("satoral") si muta-l in campul Variable. In mod predefinit se va calcula media pentru variabila respectiva, insa tu poti modifica acest lucru (pentru a selecta media, procedeul, sau alt calcul statistic de sumar) dand click pe Change Summary. Avand in vedere ca doim sa calculam media, va trebui sa lasam setarea asa cum se afla.
Pasul 4. Acum muta variabila independenta ("grupstudiu") in campul Category Axis (axa categoriei).
Pasul 5. Daca doresti sa creezi un titlu pentru figura ta, da click pe Titles, si tasteaza un titlu.
Pasul 6. Cand esti gata, da click pe OK, si compara figura ta cu cea de mai jos.

Figura initiala

Pasul 7. SPSS foloseste optiuni predefinite in crearea graficului tau si il poti modifica dand dublu click pe el. Aceasta actiune iti va accesa editorul de diagrame- SPSS Chart Editor. In graficul de mai jos, poti vedea ca titlul nu se potriveste cu dimensiunea automata de font. De asemenea,ai putea dori sa schimbi fontul, dimensiunea, si locatia etichetelor axelor X si Y. Cu putina editare, poti graficul sa arate ca cel de mai jos.

Figura modificata

Pasul 8. Ar trebui sa iei aminte ca, atunci cand te afli in SPSS Chart Editor (editorul de diagrame SPSS), poti salva setarile pe care le-ai creat in graficul tau dand click pe File si apoi pe Save Chart Template (salveza profil diagrama). Prin aceasta actiune vei reusi sa iti salvezi preferintele pentru diverse optiuni de configurare a graficului (de exemplu, marimea fontului, centrarea vs. Alinierea etichetelor la stanga sau la dreapta) si te va ajuta sa le aplici la grafice pe care le vei realiza in viitor.

Calcularea unui test t

2009-03-01T08:53:00.002-08:00

Acest test este folosit pentru a examina efectele unei variabile independente asupra uneia sau a mai multe variabile dependente, iar folosirea sa este rezervata compararii a doua conditii sau grupe (doua niveluri ale variabilei independente). Rezultatele acestui test te ajuta sa descoperi daca doua metode difera in mod semnificativ. Doua modele experimentale de baza, intersubiective si intrasubiective, pot fi analizate cu un test t.

In aceasta lectie, vom descrie cum se analizeaza rezultatele unor modele inter-subiective. Este important sa se faca distinctia intre aceste doua tipuri de modele, intrucat ele necesita versiuni diferite ale testului t. (pentru aceia dintre voi care sunteti familiarizati cu statistica si cu SPSS, testul t cu esantioane independente se foloseste pentru modele intersubiective, iar testul t cu esantioane-pereche se foloseste pentru modele intrasubiective.)

Un model intersubiectiv cu doua grupe este unul in care participantii au fost asociati in mod aleatoriu celor doua niveluri ale variabilei independente. In acest model, fiecare participant este asignat unei singure grupe, si, in consecinta, cel doua grupe sunt independente una fata de cealalta. De exemplu, sa presupunem ca esti interesat de studierea efectelor a doua tipuri de medicamente (X,Y) in privinta timpului de reactie. Daca afiliezi aleatoriu anumiti participanti grupei Medicament X, iar pe ceilalti grupei Medicament Y, atunci folosesti un model intersubiectiv. (intr-un model intrasubiectiv, fiecare participant va primi ambele medicamente)

Experiment privind Implicarea Parentala

Sa presupunem ca ai studiat efectele implicarii parentale (variabila independenta) asupra notelor elevilor (variabila dependenta). Jumatate dintre elevii unei clase a treia au fost asignati aleatoriu grupei de implicare parentala. Invatatoarea a contactat parintii acestor copii pe parcursul anului si le-a comunicat obiectivele educationale ale clasei. In continuare, invatatoarea le-a dat parintilor anumite metode pentru a incuraja activitatile educationale ale copiilor lor.

Cealalta jumatate a elevilor clasei a fost asignata grupei de non-implicare parentala. Notele primite cu ocazia primuli test au fost prezentate in forma tabelara pentru toti copii, iar tabelele corespunzatoare sunt evocate mai jos.

Elev	Starea implicarii parentale	Test 1
1	Implicare	78.6
2	Implicare	64.9
3	Implicare	100.0
4	Implicare	83.7
5	Implicare	94.0
6	Implicare	78.2
7	Implicare	76.9
8	Implicare	82.0
9	Non-implicare	81.0
10	Non-implicare	69.5
11	Non-implicare	73.8
12	Non-implicare	66.7
13	Non-implicare	54.8
14	Non-implicare	69.3
15	Non-implicare	73.5
16	Non-implicare	79.4
Foaie de date pntru experimentul de implicare parentala

Crearea fisierului de date: punct cheie

Exista un punct cheie care trebuie tinut minte in momentul crearii unui fisier de date pentru un test t cu esantioane independente. Acela este ca trebuie sa creezi o coloana pentru conditia variabilei independente. In cazul de fata, aceasta este conditia de implicare parentala, iar tu ar trebui sa creezi un cod numeric care sa permita lui SPSS sa cunoasca conditia de implicare parentala in care se situeaza rezultatul testului.

Asa ca, prima parte a fisierului tau de date ar putea arata precum cel de mai jos, cu trei variabile - una pentru numarul de ordine al elevului, una pentru starea de implicare parentala (folosind codul „1” pentru implicare si „2” pentru non-implicare), precum si nota la testul 1. Tine minte ca, in crearea unui fisier de date, ar trebui sa creezi cate o variabila Label- eticheta pentru fiecare variabila, precum si cate o eticheta Value pentru variabila de implicare parentala. Fisierul tau de vizualizare a variabilelor ar trebui sa arate astfel:

Fisier de vizualizare a variabilelor pentru experimentul de implicare parentala

Calcularea testului t pentru experimentul de implicare parentala

Pasul 1. Da click pe Analyze, apoi pe Compare Means (compara metode), apoi Independent Samples T-Test (test t pentru esanioane independente).

Pasul 2. Acum, muta variabila dependenta (in acest caz, etichetata "test1") in campul Test Variable (variabila de testare).

Pasul 3. Muta variabila independenta (in acest caz, "implicare") in campul Grouping Variable (variabila de grupare).

Pasul 4. Vei remarca faptul ca exista semne de intrebare intre paranteze, dupa variabila ta independenta din campul Grouping Variable. Acest lucru se intampla pentru ca ai nevoie sa definesti anumite grupe pe care doresti sa le compari. Pentru a indeplini acest lucru, da click pe Define Groups (defineste grupe), si indica valorile numerice pe care le reprezinta fiecare grupa. In cazul de fata, vei dori sa pui un "1" in campul etichetat ca Group 1 si un "2" in campul etichetat ca Group 2. Odata ce ai facut acest lucru, da click pe Continue. Ecranul tau de test t pe esantioane independente ar trebui sa arate precum cel de mai jos.

In acest exemplu, pentru ca nu exista zecimale in variabila noastra de pesoana, da click pe portiunea gri imediat dupa Numeric si schimba Decimal Places in 0. De asemenea, da click pe Label si tasteaza o eticheta de genul "numarul de participant" in spatiul Variable Label. Ia aminte ca am fi putut exersa si alte optiuni, precum modificarea latimii coloanei (width) sau modul in care apar numerele - aliniere la stanga, aliniere la dreapta, aliniere dreapta, sau centrate.

Pasul 5. Acum ar trebui sa configurezi urmatoarea variabila. Da click pe randul 2 al coloanei Nume, pe urmatoarea coloana var si tasteaza "sex". Deoarece am ales sa utilizam codurile 1 si 2 pentru a reprezenta femeile si barbatii, respectiv, poti da click pe Decimals pentru a schimba locul zecimalelor in 0 (ia aminte ca ai fi putut sa faci acest lucru si din coloana Type). In continuare, da click pe Label pentru a asigura o eticheta pentru variabila ta - de exemplu ai putea scrie "sexul participantilor".

In acest caz, deoarece am specificat codurile numerice corespunzatoare diferitelor valori pentru variabila noastra si pentru ca este posibil sa le uitam in timp, ar trebui sa specificam Values (valori). In campul corespunzator lui Value, tasteaza un "1", iar in campul pentru Label, introdu o eticheta de genul "femei." Apoi creeaza eticheta "barbati" pentru valoarea "2." In acest stadiu, fereastra ta ar trebui sa arate precum cea de mai jos.

Figura cu esantioanele independente ale testului t

Pasul 5. Acum da click pe OK pentru a rula testul t. Ai putea de asemenea dori sa dai click pe Paste pentru a crea o inregistrare a ceea ce ai facut.

Iesirile din procedura testului t

Dupa cum poti vedea mai jos, iesirile dintro-o procedura de test t sunt relativ explicite.

Iesiri din testul t pe esantioane independente

1. Primul tabel listeaza numarul de participanti (N), media, abaterea standard,si eroarea standard pentru fiecare dintre grupurile tale. De remarcat faptul ca etichetele valorilor sunt listate, precum si etichetele de variabila pentru variabilele tale.

2. Cel de-al doilea tabel va ofera mai intai un test F (testul lui Levene pentru egalitatea varianţelor) care evalueaza prezumtia de baza a testului t, aceea ca variantele celor doua grupe sunt aproximativ egale (omogenitatea variantei). Daca valoarea raportata F este foarte ridicata, iar nivelul de semnificatie este foarte coborat — de obicei mai coborat de .05 sau .01), atunci prezumtia de omogenitate a varianţei a fost incalcata.

Daca acesta este si cazul de fata, ar trebui sa folosesti testul t in jumatatea inferioara a tabelului, in timp ce, daca nu ai incalcat prezumtia de omogenitate, ar trebui sa aplici testul t in jumatatea superioara a tabelului.

3. In acest caz, poti vedea ca prezumtia de omogenitate nu a fost incalcata, si ar trebui sa folosim un t de 2.356, gradul de libertat 14, si nivelul de semnificatie de .034. Astfel, datele noastre arata ca implicarea parentala are un efect semnificativ asupra notelor, t(14) = 2.356, p < .05.

Pentru exersare: extinderea experimentului asupra implicarii parentale

Sa presupunem ca cursul cuprindea trei teste, iar tu ai dorit sa examinezi efectele implicarii parentale asupra tuturor celor trei teste, precum si pe media de sfarsit de semestru. Deci, pentru a face acest lucru, ia ca atare rezultatele la primul test, pe care deja le ai in fisierul de date.

Adauga rezultatele de la testul 2 si 3 (aratate mai jos in fisierul de date) pentru fiecare dintre cei 16 elevi. Odata ce ai facut acst lucru, incearca sa efectuezi cu SPSS cele patru teste t - cate unul pentru ficare dintre cele trei note obtinute in cursul semestrului, si unul pentru media finala dintre aceste note.

Nota: ia aminte ca poti calcula media de semestru prin intermediul SPSS, cu ajutorul meniului Transform Compute (transforma-calculeaza)

Fisier de date cu testele 2 si 3 adaugate

Daca intampini dificultati in rezolvarea acestui exemplu, ar trebui sa urmaresti pasii de mai jos:

Pasul 1. Pentru a realiza o noua variabila care sa reprezinte media celor trei teste, da click pe Transform, apoi pe Compute. Tasteaza numele variabilei pe care doresti sa o creezi (de exemplu: „medie”) in campul Target Variable (variabila rezultanta). In campul Numeric Expression (expresie numerica), introdu (sau da click pe caracterul adecvat) expresia care reprezinta media. In cazul de fata, ai putea introduce urmatoarea expresie

Variabila rezultanta	Expresie numerica
Medie	(test1 + test2 + test3)/3

Ia aminte ca cele trei rezultate sunt incluse intre paranteze.acest lucru este necesar in virtutea faptului ca SPSS indeplineste cu prioritate operatiile care se regasesc intre paranteze, si ca dorim sa adunam numerele inainte de a efectua impartirea. Asigura-te ca ai creat si o eticheta pentru noua variabila. Odata ce ai creat expresia adecvata, da click pe OK, iar aceasta actiune ar trebui sa duca in editorul de date SPSS, unde ar trebui sa vezi o noua coloana care reprezinta media celor trei rezultate.

Pasul 2. Acum da click pe Statistics, apoi pe Compare Means (compara metode), apoi pe Independent Samples t-test (testul t pe esantioane independente).apoi ar trebui sa muti cele patru variabile dependente (test1, test2, test3, medie) in campul Test Variable (variabile de test). In continuare, muta variabila independenta (adica implicare) in campul Grouping Variable (variabila de grupare). Apoi, da click pe Define Groups (definire grupe) si indica cele doua niveluri ale variabilei tale implicare. Cand ai terminat, da click pe OK. Prima parte a iesirilor tale ar trebui sa arate ca mai jos.

Iesiri pentru variabila medie

Ferestre si fisiere SPSS

2009-03-01T08:53:00.001-08:00

Intr-o sesiune SPSS tipica, este foarte probabil sa lucrezi cu trei tipuri de ferestre, al caror continut necesita salvarea. Fereastra Data Editor, (Editor date), prima fereastra pe care o vei intalni, este folosita pentru a defini si pentru a introduce datele, precum si pentru a efectua proceduri statistice. Rezultatele testelor statistice apar in fereastra Output (Iesiri).

Fereastra Syntax poate fi folosita pentru a tine o evidenta a operatiilor pe care le efectuezi asupra datelor tale. Aceasta fereastra se va deschide automat atunci cand dai click pe o functie Paste. Asa ca, de exemplu, cand selectezi anumite cazuri in vederea analizei, cand transformi datele sau cand calculezi o corelatie, accesarea functiei Paste va stoca o inregistrare a ceea ce s-a operat (in limbaj de comanda).

In afara faptului ca serveste ca inregistrator pentru operatiile tale, mai exista si posibilitatea de a rula comenzi din fereastra Syntax ; nu vom discuta fereastra de sintaxa in acest tutorial; pentru a afla cum se procedeaza, te poti informa citind comenzile din Help.

Poti salva orice fel de ferestre. Pentru a salva o fereastra, activeaza respectiva fereastra. Poti activa o fereastra folosind meniul Window. Odata ce ai activat ferastra dorita, da click pe File si apoi Save. Continutul fiecareia dintre aceste ferestre poate fi si listat, prin activarea ferestrei si dand apoi click pe iconul Printer (Imprimanta) (sau, poti deschide meniul File si apoi click pe Print).

SPSS adauga in mod automat un sufix de trei litere la sfarsitul numelui fisierului (".sav" pentru fisierele de editare date, ".spo" pentru fisierele de iesiri, si ".sps" pentru fisierele de sintaxa). Astfel, la un anumit set de date, este probabil de preferat sa folosesti un singur nume pe post de prefix pentru toate celor trei fisiere si sa lasi sufixul sa faca distinctia intre tipurile diferite de fisiere.

Informatii de baza despre aceste fisiere sunt prezentate sumar mai jos:

FERESTRE	EXTENSIA FISIERULUI	FUNCTIA FISIERULUI
Editor	.sav	Pentru a defini, introduce, si edita datele si pentru a rula teste statistice
Output (iesiri)	.spo	Contine rezultatele procedurilor statistice
Syntax	.sps	Aceasta fereastra se activeaza atunci cand dai click pe functia Paste (Alipire) si salveaza o inregistrare a operatiilor care sunt "lipite." Desi depasim astfel scopul acestor lectii, te-ar putea interesa sa stii ca comenzile SPSS pot fi rulate din aceasta fereastra.

Ghid de redactare a referatului

2009-02-26T06:00:00.001-08:00

Referatul reprezintă o componentă esenţială a evaluării activităţii studentului. Aceasta testează abilităţile de a concepe şi a realiza o analiză independentă a temei, precum şi a de a o redacta conform regulilor comunităţii ştiinţifice.

Un referat care are un nivel satisfăcător, trebuie să demonstreze familiaritatea studentului cu literatura relevantă pentru tema abordată, să fie corect din punct de vedere metodologic, al analizei datelor şi al argumentării, să aibă o structură logică, să fie redactat coerent, în stilul limbajului ştiinţific. Aspectul de formă trebuie să fie, de asemenea, în concordanţă cu standardele academice.

Scopul acestui material este de a furniza studenţilor un ghid general de redactare a referatului.

Întreaga responsabilitate privind realizarea referatului îi revine studentului. Acesta are datoria să îşi redacteze referatul în conformitate cu cerinţele prezentate mai jos. Nerespectarea acestor norme atrage după sine penalizări în notare.

I. Formatul referatului

Referatul trebuie să cuprindă următoarele părţi:

1. Pagina de titlu
2. Cuprins (dacă este cazul)
3. Conţinutul referatului
4. Bibliografie
5. Anexe (dacă este cazul)

Referatul va fi redactat pe computer în format A4, la un rând şi jumătate distanţă, în Times New Roman, mărimea literelor fiind de 12 puncte. Paginile vor fi numerotate cu litere arabe, în partea de jos şi centrală a fiecărei pagini.

Marginile documentului (pentru zona de text) vor fi setate astfel:

Spaţiu liber în partea stângă: 3 cm
Spaţiu liber în partea dreaptă şi jos: 2 cm
Spaţiu liber în partea de sus: 2,5 - 3,5 cm (depinde de existenţa sau nu a header-ului)
Fiecare capitol va fi început pe o nouă pagină, dar nu şi subcapitolele şi subpunctele. Capitolele vor fi numerotate cu numere arabe (1, 2, 3, etc.), la fel şi subcapitolele (1.1, 1.2, 1.3, etc.) şi subpunctele (1.1.1, 1.1.2, sau 1.2.1, 1.2.2, etc). Titlul capitolelor, subcapitolelor şi subpunctelor vor fi scrise în bold.

• Pe prima pagină (pagina de titlu) se vor trece obligatoriu şi exclusiv următoarele informaţii: universitatea, facultatea, disciplina, numele şi prenumele studentului, anul şi grupa, titlul referatului, data predării (zi/lună/an).

• Cuprinsul va conţine numele capitolelor, subcapitolelor şi subpunctelor, respectiv bibliografia şi anexele, cu indicarea paginaţiei corespunzătoare din text.

• Bibliografia va fi redactată conform standardelor APA (American Psychological Association), ca în exemplele oferite la punctul IV, respectând cerinţele descrise la acelaşi punct.

• Anexele pot conţine scalele / probele utilizate, ilustraţii suplimentare, prelucrări preliminarii (dacă este cazul), alte materiale relevante pentru studiul întreprins.

II. Conţinutul referatului

Referatul trebuie să aibă o organizare logică în capitole, care să prezinte următoarele aspecte:

• Partea teoretică (în total maxim 400-500 de cuvinte)
• Partea aplicată (între 300 şi 2500 de cuvinte).

Partea teoretică a problemei studiate nu trebuie să depăşească 50% din numărul de pagini al referatului.

Această parte a referatului realizează o evaluare critică a literaturii de specialitate relevantă pentru tema cercetată. Se vor prezenta principalele teorii / modele explicative, indicând dezvoltarea şi progresul adus de cercetările recente, precum şi posibilele lacune sau limite. Trecerea în revistă a literaturii va fi realizată după un criteriu explicit menţionat, care poate fi cronologic, tematic, sau de altă natură.

Această parte a referatului trebuie să demonstreze capacitatea candidatului de a selecta cele mai relevante surse bibliografice, de a le citi şi analiza critic, de a-şi formula propriul punct de vedere asupra subiectului studiat.

Fiecărui rezultat numeric şi semnificaţiei sale statistice i se atribuie o semnificaţie şi interpretare psihologică. Sunt de dorit şi explicaţii alternative şi contextuale, precum şi implicaţiile rezultatului discutat. Interpretarea datelor proprii va fi făcută şi prin raportare la datele din literatura de specialitate, indicându-se similarităţi şi diferenţe.

Partea aplicată va conţine prezentarea unor studii de caz / analize practice ale temei / exemple din viaţa cotidiană a aplicaţiilor temei

În această parte, studentul trebuie să răspundă abordeze următoarele aspecte:
• Ce aplicaţii practice are tema abordată
• Exemple de aplicaţii ale temei la viaţa de zi cu zi

III. Stilul şi limbajul de redactare

Referatul trebuie redactat într-un limbaj academic impersonal, caracteristic lucrărilor de cercetare. Nu sunt admise greşelile gramaticale de redactare (acord, punctuaţie, lexic, etc). Ideile prezentate trebuie să decurgă logic şi coerent din cele anteriore. Relaţia dintre idei trebuie să fie clară. Întregul referat trebuie să fie coerent.

Se vor respecta regulile esenţiale de redactate pe calculator a documentelor:

• Referatul se scrie cu diacritice (ăîşţâ)
• După punct, virgulă, două puncte se lasă 1 spaţiu. Ex: Str. Simion Bărnuţiu nr. 33
• Nu se lasă spaţiu înainte de virgulă (,), punct (.), două puncte (:), semn de exclamaţie (!), semnul întrebării (?)
• Înainte de paranteză se lasă spaţiu, dar nu şi între interiorul parantezei şi text. Ex: (aşa se procedează), ( nu aşa )

IV. Citarea bibliografică

Toate sursele bibliografice, primare sau secundare, publicate sau nepublicate, sunt proprietatea intelectuală a autorilor sau instituţiei care au produs acele materiale. Prin urmare, autorul referatului trebuie să citeze în mod corect toate sursele incluse în referat, inclusiv figuri, tabele, ilustraţii, diagrame. Se citează nu doar preluarea unor fraze de la alţi autori, dar şi parafrazarea şi sumarizarea ideilor exprimate de aceştia. Eludarea acestor norme etice poartă numele de plagiat.

Toate sursele bibliografice incluse în lucrare trebuie să se regăsească în lista bibliografică finală, după cum toţi autorii incluşi în lista bibliografică trebuie să fie inseraţi în textul lucrării.

Preluarea identică a unei fraze sau paragraf va fi citată prin indicarea inclusiv a paginii din sursa utilizată, dar şi prin ghilimele şi forma italică a literelor.

Datele lucrării din care se citeazaă materialul se inserează ca note de subsol automat (din mediul Insert / foot note), iar link-ul din pagină (1, 2, 3 etc va fi poziţionat imediat după încheierea citatului)

Se va utiliza un singur stil de citare bibliografică, cel al APA.

Doar în cazul în care sunt mai mulţi de trei autori, în text se va scrie numele primilor trei, iar ceilalţi autori se vor insera sub eticheta et al sau ş.a.. În lista bibliografică se vor scrie numele tuturor autorilor sursei citate. Atunci când sursa citată este indirectă, adică preluată de la un alt autor, se va scrie numele şi iniţiala prenumelui autorului şi anul publicaţiei, cu indicarea în paranteză a autorului şi anului apariţiei sursei indirecte din care s-a citat.

Numele revistei sau a cărţii din care a fost preluată ideea se va scrie cu litere italice. Pentru sursele preluate de pe internet, vor fi notate adresele de pagină web. În bibliografia finală, acestea trebuie să se regăsească în finalul listei. Pentru ilustrare, vezi exemplele de mai jos.

Exemple:
Landy, F.J., & Conte, J.F. (2004). Work in the 21st century. : an introduction to industrial and organizational psychology. NY: McGraw-Hill Companies, Inc.
Springer, T., Lohr, N. E., Buchtel, H. A., & Silk, K. R. (1995). A preliminary report of short-term cognitive-behavioral group therapy for inpatients with personality disor¬ders. Journal of Psychotherapy Practice and Research, 5, 57-71.
Stephens, J. H., & Parks, S. L. (1981). Behavior therapy of personality disorders. In J. R. Lion (ed.), Personality Disorders: Diagnosis and Management, 2nd edn. Baltimore, MD: Williams & Wilkins.

Toate lucrările citate şi incluse în notele de subsol din referat vor fi adunate la un loc în finalul referatului, în secţiunea Bibliografie, care va conţine lucrările ordonate alfabetic, după numele primului autor.

Cum să luăm notiţe

2009-02-26T05:45:00.000-08:00

I. IMPORTANŢA NOTIŢELOR

A. Notiţele ne menţin atenţia concentrată şi activă.

B. Notiţele ne asigură o înregistrare scrisă a celor studiate, pentru a fi utilizate în faza de recapitulare.

II. PĂSTRAREA NOTIŢELOR

1. Dacă este vorba de fişe de lectură, acestea se păstrează cel mai bine în plicuri sau in cutii de dimensiuni potrivite.
2. Dacă notiţele se iau pe foi separate, acestea se păstrează cel mai bine într-un dosar cu mecanism (tip biblioraft), catalogate pe subiecte sau autori, pentru a putea fi mai uşor manipulate.
3. Dacă notiţele sînt făcute în caiete, acestea trebuie marcate în mod clar şi depozitate în siguranţă. pentru a putea fi utilizate la nevoie.

III. LUAREA NOTIŢELOR ÎN TIMPUL STUDIULUI

A. Notiţele ar trebui să includă:
1. Ideile principale ale textului studiat şi detaliile importante.
2. Planul logic al expunerii.

B. Luaţi notiţe în faza de aducere aminte, nu a primei lecturi.

C. În afara citatelor importante, folosiţi cuvintele proprii în formularea notiţelor.

D. Adoptaţi forma de schemă (în loc de rezumat) oriunde acest lucru este posibil:
1. dezvoltaţi titlurile şi redactaţi din nou frazele-subiect;
2. scrieţi între paranteze detaliile importante;
3. utilizaţi retrageri ale textului în interiorul paginii, precum şi;
4. litere şi cifre, pentru reliefarea corelaţiilor.

E. Mecanismul luării notiţelor
1. Scrieţi citeţ sau folosind maşina de scris ori computerul.
2. Întocmiţi un sistem de prescurtări şi folosiţi-l în mod consecvent.
3. În cazul utilizării caietelor, folosiţi o amplasare logică, sugestivă a notiţelor pe pagină:
a. folosiţi pagină nouă pentru fiecare nouă serie de notiţe;
b. lăsaţi mult spaţiu alb şi margini late;
c. transcrieţi în partea de sus a paginii datele editoriale ale sursei (numele autorului, titlul lucrării, editura, localitatea, anul apariţiei);
d. transcrieţi în dreptul fiecărui citat, expresie ori idee preluată pagina din text la care se găseşte aceasta.
4. În cazul utilizării fişelor de lectură:
a. transcrieţi datele editoriale ale sursei pe prima fişă;
b. transcrieţi în partea de sus a tuturor celorlalte fişe provenind din această sursă doar numele autorului şi titlul lucrării
c. transcrieţi în fiecare fişă o singură idee sau un singur citat;
d. notaţi pe fiecare fişă numărul exact al paginii din sursă la cere se află ideea notată.
5. Folosiţi culori, diagrame, evidenţierea punctelor cheie etc.
6. Încadraţi cuvintele şi propoziţiile importante.

IV. LUAREA NOTIŢELOR LA LECŢII ŞI PRELEGERI

A. Încercaţi să aplicaţi metoda RICAR.

B. Luaţi puţine notiţe
1. Aceasta vă permite să urmăriţi expunerea profesorului.
2. Scrieţi notiţe mai ample acasă, imediat după lecţie.

C. Verificaţi şi revizuiţi notiţele
Acest lucru trebuie făcut la cel mult câteva ore după prelegere.
1. Faceţi efortul de a vă reaminti conţinutul lecţiei
2. Corectaţi notiţele, adăugând noi detalii, şi dându-le forma finală.

D. Atunci când acest lucru este posibil, discutaţi despre lecţie cu:
1. Profesorii.
2. Colegii.

ANEXĂ

LISTĂ DE CONTROL AL NOTIŢELOR

1. Formatul general. Observaţi dacă nu cumva:
a. caietul de notiţe este prea mic sau prea mare;
b. paginile sunt prea încărcate sau împrăştiate;
c. scrisul este neciteţ;
d. subiectele sunt învălmăşite.

2. Structura notiţelor. Observaţi dacă nu cumva:
a. sunt informaţii insuficiente în partea de sus a foii;
b. notiţele nu au formă de schemă (conţin prea multă proză densă);
c. sunt folosite insuficient titlurile, cifrele, retragerile, evidenţierile;
d. este greu de remarcat organizarea şi corelarea ideilor.

3. Conţinutul şi redactarea. Observaţi dacă nu cumva:
a. unele idei principale sunt omise;
b. sunt prea multe detalii;
c. sunt prea multe cuvinte;
d. frazarea este neclară;
e. sunt prea multe cuvinte ale autorului, în locul cuvintelor proprii;
f. grafice şi tabele importante sunt omise ori greşite.

După Derek Rowntree, Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980

Reguli metodologice pentru scrierea lucrărilor de diplomă

2009-02-26T05:29:00.000-08:00

Reguli metododologice :

1. Formuleaza clar, numai ce este clar formulat se poate dezlega.
2. Nu simplifica, simplificarea unei probleme da o alta problema
3. Opiniile textelor sa fie preluate fără prescurtări, ruperi din context, nu poţi critica ceea ce ai deformat.
4. Metafora să lase loc conceptului, atunci cînd este vorba de cunoaştere
5. Stilul să lase loc exprimării clare, pasiunea, obiectivităţii.
6. Afirmaţiile făcute cu prudenţă şi cu argumente.

Reguli de etică a spiritului critic:
1. Un text se critică pentru ceea ce spune.
2. Critica să rezide în argumente şi nu în epitete
3. Însemnătatea problemei este condiţie necesară, dar nu suficientă a valorii unei lucrări
4. Aprecierea unui punct de vedere trebuie făcută după probele care îl susţin şi nu după consecinţe
5. Adevărul să fie stabilit integral, morala sănătoasă se întemeiază pe adevăr.
6. Adevărul modest, dar care rezistă criticii este de preferat adevărurilor spectaculoase, dar necontrolabile.
7. Unghiurile de vedere să fie distinse cu claritate şi să se recunoască şi justeţea altor puncte de vedere decît cel propriu
8. Autorul să fie gata să-şi aplice sieşi ceea ce pretinde oponentului.

Teza este un studiu, pentru aceasta trebuie.

1. Să aibă un punt de vedere original
2. Presupune stăpînirea cuprinzătoare a literaturii de bază în domeniu
3. Presupune luarea în considerare a punctelor de vedere rivale
4. Are intenţii subiacente de sistem.

Fazele elaborării unui studiu:

1. Presupune abordarea unei probleme în vederea unei dezlegări proprii. Cercetarea înseamnă deschiderea de probleme acolo unde bunul simţ vede totul în ordine.
2. Formularea ipotezelor. Explicaţia tentativă. Să fie formulată în aşa fel încît să împlinească condiţia de relevanţă: să fie formulată încît să permită controlul prin evidenţe, să fie un răspuns la problema care a generat cercetare, să fie mai simplă decît ipotezele alternative.
3. Modelarea de soluţii: elaborarea scenariilor alternative.
4. Culegerea informaţiei, stabilirea faptelor. Întocmirea de fişe: de referinţă bibliografică, fişe de extras, fişe de trimitere bibliografică etc. Ordonarea este importantă.
5. Compararea modelelor, alegerea soluţiei: Criteriul alegerii unei soluţii este capacitatea de a răspunde unei nevoi.
6. Argumentarea soluţiei: argumentarea sau demonstraţia.
7. Evaluarea soluţiilor alternative: nu se opreşte la argumentarea unei soluţii, ci critică şi demonstrează de ce nu a ales celelalte soluţii.
8. Redactarea lucrării.

Paşi în redactarea lucrării:
Tratarea unei probleme:

1. Stadiul problemei.
2. Precizarea problemei.
3. Indicarea metodei.
4. Tratarea problemei.
5. Desprinderea concluziei şi integrarea ei în literatura referitoare la problemă.

Reguli:

1. Susţinerea se bazează pe ilustraţii, argumente, exemple.
2. Citatele să fie în ghilimele.
3. Trimiterile exacte.
4. Prezentarea clară.
5. Termenii noi introduşi să fie explicaţi clar.
6. Secvenţele să fie prezenzate într-o înlănţuire logică

După Andrei Marga, Introducere în metodologia şi argumentarea filozofică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992

SPSS (tutorial introductiv)

2009-02-16T08:22:00.000-08:00

Acest tutorial arată ceea ce este capabil să facă SPSS pentru Windows. Exemplele date provin din lucrarea Statistical Methods for Psychology a lui David C. Howell. În acest tutorial nu vei afla prea multe lucruri despre statistică. Acest tutorial te poate ajuta daca eşti un începător în SPSS, în sensul de a te familiariza cu programul şi cu opţiunile sale de bază. În afară de această resursă, fişierele de ajutorare a SPSS-ului ar trebui folosite şi ele ca resursă.

Fundamente

SPSS are acelaşi aspect ca şi alte programe care rulează în Windows. Orice statistică pe care doriţi să o faceţi poate fi îndeplinită virtual, prin combinaţia de click-uri în cadrul meniurilor şi cutiilor de dialog interactive.

Presupunem că SPSS este deja instalat în computer. Dacă nu aveţi o scurtătură pe desktop, mergeţi la [Start => Programs] şi porniţi programul făcând click pe icoana SPSS.

După ce aţi accesat icoana SPSS va apărea o nouă fereastră pe ecran. Aspectul acestei ferestre este unul asemănător cu al unui program standard pentru windows, cu o interfaţă tabelară.

După cum puteţi vedea, există un număr de opţiuni legate de statistică în bara de meniu. Există de asemenea scurtături sub formă de icoană în bara de unelte. Acestea ajută la un acces rapid la opţiunile cele mai folosite. Prin menţinerea mouse-ului deasupra unei astfel de icoane, timp de o secundă sau două, va rezulta într-o scurtă descriere a funcţiei acelei icoane. Display-ul curent arată un tabel de date gol. În mod clar, datele pot fi introduse manual, sau pot fi citite dintr-un fişier de date existent.

Navigarea în meniul File, nu dezvăluie nimic surprinzător - multe din opţiuni sunt familiare. Totuşi, unele detalii sunt specifice lui SPSS. De exemplu, opţiunea [New] este folosită pentru specificarea tipului de fereastră care să fie deschisă. Opţiunile de sub [New] sunt:

[Data] Fereastra implicită cu un tabel de date gol, pregătit pentru analize
[Syntax] Cu acesta se pot crea script-uri, în locul folosirii meniurilor. Vedeţi manualul SPSS pentru mai multe detalii.
[Output] Oricând este rulată o procedură, rezultatul este direcţionat către o fereastră separată. Există cazuri în care puteţi avea ferestre [Output] multiple, deschise pentru a organiza analizele variate care ar trebui făcute. Mai târziu, aceste rezultate pot fi salvate şi/sau imprimate.
[Script] Fereastra oferă oportunitatea de a scrie programe complete, într-un limbaj asemănător lui Basic. Aceste programe au acces la funcţii care îmbunătăţesc SPSS-ul.

De asemenea prezente în meniul [File], sunt două căi separate pentru citirea datelor din fişierele existente. Prima este opţiunea [Open]. Precum alte pachete de aplicaţii (ex. WordPerfect, Excel, ....) SPSS are şi el propriul format de salvare a datelor. În acest caz, extensia acceptată pentru orice fişier salvat folosindu-se formatul proprietar este "sav". Astfel, puteţi salva un fişier de date ca "data1.sav". În orice caz, acest format nu poate fi citit cu un editor de text, fiindcă este într-un format binar. Avantajele sunt că toate schimbările de format sunt menţinute şi fişierul poate fi citit mai repede, prin opţiunea [Open]. Aceasta este menită în special pentru fişierele salvate în format SPSS. A doua opţiune, [Read ASCII Data], după cum sugerează numele, este pentru a citi fişierele salvate în format ASCII. După cum se poate vedea, există două opţiuni - [Freefield] şi [Fixed Columns]. Accesarea uneia din aceste opţiuni va produce o cutie de dialog. Trebuie să specificaţi un număr de parametrii, înainte ca un fişier să fie citit cu succes.

Citirea fişierelor ASCII necesită ca utilizatorul să cunoască câte ceva despre formatul fişierului de date. În caz contrar, utilizatorul se poate bloca în procesul de citire, sau rezultatul poate fi eronat. Un format mai restrictiv îl reprezintă [Fixed Columns]. Trebuie să ştiţi câte variabile sunt, fie că variabila este în format numeric sau de tip string, şi prima şi ultima coloană a fiecărei variabile. De exemplu, gândiţi-vă la următoarele ca un fragment dintr-un fişier de date ASCII:


bărbat  37 102
bărbat  22 115
bărbat  27 99
....    .. ...
femeie  48 107
femeie  21 103
femeie  28 122
......  .. ...

O examinarea a fişierului de date oferă câteva elemente cheie ale informaţiei:

Există trei variabile
Variabila 1 este de tip string , Variabilele 2 şi 3 sunt numerice
Variabila 1: prima coloană=1, ultima coloană=6
- Observaţi că nico o coloană nu se suprapune. Cel mai lung caz pentru coloana 1 este numele "femeie", care se întinde de la prima până la a şasea coloană - sau, litera e. După cum puteţi vedea, trebuie să localizaţi manual prima şi ultima coloană a fiecărei variabile.
Variabila 2: prima coloană=9, ultima coloană=10
Variabila 3: prima coloană=12, ultima coloană=14

Aveţi nevoie de toată informaţia de mai sus, în plus faţă de numele fiecăror trei variabile. Reprezintă o metodă foarte structurară de construcţie şi descriere a datelor. Pentru acest tip de fişiere este bine să lucraţi cu un editor de text bun. Dacă nu, ar trebui să încercaţi cel puţin cu Notepad sau WordPad, însă asigurându-vă că salvaţi fişierele în format text cu WordPad. Un procesor complet de text precum Word sau WordPerfect va funcţiona şi el, dacă vă amintiţi să salvaţi fişiere text. Aceste editoare asemănătoare vă va permite să vă daţi seama de locaţia coloanelor pentru fiecare dintre aceste variabile.

Opţiunea[Freefield] este mai puţin restrictivă. Coloanele pot fi neglijate (suprapunere). Trebuie să păstraţi doar ordinea fiecărei variabile în toate căsuţele.


bărbat 37 102
bărbat 22 115
bărbat 27 99
....  .. ...
femeie 48 107
femeie 21 103
femeie 28 122
......  .. ...

Puteţi exersa cu crearea şi citirea fişierelor de date cu această metodă. Ca şi pentru formatul SPSS, există un număr mare de exemple de fişiere de date incluse în pachet. Apăsaţi [Open] şi găsiţi directorul SPSS. siguraţi-vă că tipul de fişier din cutia de dialog asociat cu [Open] este setat la "*.sav" - implicit...

Înainte de a trece la date, accesaţi meniul [Statistics] . Acest meniu cuprinde câteva clase de statistici disponibile. Fiecare clasă este divizată în alte opţiuni, indicate de săgeata mică din dreapta meniului. Exploraţi ceea ce oferă meniul prin mutarea mouse-ului deasupra procedurilor listate.

Citare în text (autorii)

2009-02-15T09:04:00.000-08:00

Stilul APA are o serie de reguli importante pentru folosirea numelor autorilor ca parte din sistemul autor-dată. Mai există câteva reguli for citarea surselor indirecte, surse electronice, şi surse cu pagini nenumerotate.

Citarea unui sau mai multor autori

O lucrare cu doi autori: Treceţi ambii autori în fraza de referinţă, sau între paranteze, de fiecare dată când citaţi lucrarea. Folosiţi cuvântul "şi" între numele autorilor în cadrul textului, şi folosiţi semnul "&" în paranteze.

Cercetarea lui Wegener şi Petty (1994) susţine...

(Wegener & Petty, 1994)

O lucrare cu trei până la cinci autori: Înşiruiţi toţi autorii în fraza de referinţă sau în paranteză, când citaţi sursa prima dată.

(Kernis, Cornell, Sun, Berry, & Harlow, 1993)

În citările următoare, folosiţi doar numele primului autor urmat de "et al." în fraza de referinţă sau în paranteză.

(Kernis et al., 1993)

În formula et al., et nu trebuie urmat niciodată de un punct.

Şase sau mai mulţi autori: Folosiţi numele primului autor urmat de et al. în fraza de referinţă sau în paranteză.

Harris et al. (2001) a contrazis...

(Harris et al., 2001)

Autor necunoscut: Dacă lucrarea nu are un autor, citaţi sursa după titlul său în fraza de referinţă, sau folosiţi primul sau primele două cuvinte în paranteză. Titlurile cărţilor şi raporturilor sunt scrise cu text cursiv sau subliniat; titlurile articolelor şi capitolelor sunt scrise între ghilimele.

Un studiu asemănător a fost făcut pe studenţi care învăţau să structureze lucrări de cercetare ("Using APA," 2001).

Note: În cazul rar în care este utilizat "Anonim" pentru autor, trebuie tratat precum numele autorului (Anonim, 2001). În bibliografie, folosiţi numele Anonim ca autor.

Autorul este o organizaţie: Dacă autorul este o organizaţie sau o agenţie guvernamentală, menţionaţi organizaţia în fraza de referinţă sau în citarea în paranteză, când citaţi sursa prima dată.

Conform Asociaţiei Psihologice Americane (2000),...

Dacă organizaţia are o abreviere bine cunoscută, includeţi abrievierea în paranteză dreaptă, când citaţi prima dată sursa şi folosiţi doar abrevierea în citările ulterioare.

Prima citare: (Mothers Against Drunk Driving [MADD], 2000)

A doua citare: (MADD, 2000)

Două sau mai multe lucrări în aceeaşi paranteză: Când citarea din paranteză include două sau mai multe lucrări, ordonaţi-le în acelaşi mod în care apar în bibliografie, separate cu punct şi virgulă.

(Berndt, 2002; Harlow, 1983)

Autori cu acelaşi nume: Pentru a prevenii confuziile, folosiţi iniţialele prenumelor alături de nume.

(E. Johnson, 2001; L. Johnson, 1998)

Două sau mai multe lucrări de acelaşi autor în acelaşi an: Dacă aveţi două surse de acelaşi autor, în acelaşi an, scrieţi cu litere mici (a, b, c) anul în ordinea aşezării din bibliografie. Folosiţi litere mici, alăturate anului, în citatele din text.

Cercetarea lui Berndt (1981a) a ilustrat faptul că...

Introducere, Prefaţă, Cuvânt înainte şi Postfaţă: Când citaţi o introducere, prefaţă, cuvânt înainte sau postfaţă în text, citaţi autorul şi anul potrivt ca de obicei.

(Funk & Kolln, 1992)

Comunicare personală: Pentru interviuri, scrisori, e-mail-uri şi alte comunicări de la persoană la persoană, citaţi numele comunicantului, faptul că este o comunicare personală şi data comunicaţiei. Nu includeţi comunicarea personală în lista bibliografică.

(E. Robbins, cumunicare personală, 4 Januarie, 2001).

A. P. Smith susţine de asemenea că mulţi dintre studenţii ei au avut dificultăţi cu stilul APA (comunicare personală, 3 Noiembrie, 2002).

Citarea surselor indirecte

Dacă folosiţi o sursă care a fost citată în altă cursă, amintiţi sursa originală în fraza de referinţă. Treceţi sursa secundară în lista bibliografică, şi includeţi sursa secundară în paranteză.

Johnson a argumentat că...(apud Smith, 2003, p. 102).

Notă: Când cităm materialul în paranteză, despărţiţi citarea cu virgulă, cum apare mai sus.

Surse electronice

Dacă este posibil, citaţi un document electronic la fel ca orice alt document folsoind stilul autor-dată.

Kenneth (2000) a explicat...

Autor sau dată necunoscute: Dacă data sau autorul nu sunt specificate, folosiţi titlul în fraza de referinţă, sau primul-primele două cuvinte ale titlului în paranteză şi folosiţi abrevierea "n.d." (pentru "nicio dată").

Un alt studiu pe studenţi şi decizii a descoperit că studenţii au reuşit cu ajutorul tutoring-ului ("Tutoring şi APA," n.d.).

Surse fără pagini numerotate

Când unei surse electronice îi lipseşte numerotarea paginilor, trebuie să încercăm să includem informaţia care îi va ajuta pe cititori să găsească pasajul citat. Când un document electronic a numerotat paragrafele, folosiţi simbolul ¶ , sau abrevierea "para." urmată de numărul paragrafului (Hall, 2001, ¶ 5) sau (Hall, 2001, para. 5). Dacă paragrafele nu sunt numerotate şi documentul include antete, oferiţi antetul respectiv şi specificaţi paragraful de sub acel antet. În unele surse electronice, cum ar fi paginile Web, oamenii pot folosi funcţia Find din browserele lor, pentru a localiza pasajele citate.

Conform lui Smith (1997), ... (secţiunea Mind over Matter, para. 6).

Notă: Nu folosiţi niciodată numerele paginilor Web pe care le printaţi; computerele printează diferit paginile Web.

Citare în text (fundamente)

2009-02-15T05:18:00.000-08:00

Referinţele bibliografice în text sunt acoperite în paginile 207-214 ale manualului APA. Ceea ce urmează sunt nişte indicaţii generale pentru referirea la lucrările altora, în propriul eseu.

Notă: Stilul APA recomandă autorilor că folosească timpul trecut atunci când folosesc fraze care descriu cercetări anterioare. Ex: Jones (1998) a descoperit...

Standarde de citare APA

Când folosim formatul APA, trebuie să folosim metoda dată-autor de citare în text. Acest lucru înseamnă că numele autorului şi anul publicaţiei din sursă ar trebui să apară în text. Ex: (Jones, 1998), şi referinţa completă trebuie să apară în bibliografia de la sfârşitul lucrării.

Dacă ne referim la o idee din altă lucrare dar nu cităm direct materialul, sau ne referim la o carte întreagă, articol sau altă lucrare, trebuie doar să adăugăm autorul şi anul publicaţiei în citările din text.

Majuscule, Ghilimele, şi text Cursiv/Subliniat

* Scrieţi întotdeauna cu majuscule substantivele potrivite, includeţi numele şi iniţialele autorului: D. Jones.
* Dacă ne referim la titlul unei surse în cadrul lucrării, scrieţi cu majuscule toate cuvintele care sunt mai lungi de 4 litere în cadrul titlului unei surse: Permanenţă şi Schimbare. Excepţiile se aplică la cuvintele scurte care sunt verbe, substantive, pronume, adjective, şi adverbe: Writing New Media, There Is Nothing Left de Lose.

(Notă: în Bibliografie, doar primul cuvânt al unui titlu va fi scris cu majuscule: Writing new media.)
* Când scriem titlurile, scriem cu majuscule ambele cuvinte legate prin cratimă: Natural-Born Cyborgs.
* Scriem cu majuscule primul cuvânt după două puncte sau după o linie de dialog: "Defining Film Rhetoric: The Case of Hitchcock's Vertigo."
* Scriem cursiv sau subliniat titlurile unor lucrări lungi, cum ar fi cărţi, colecţii editate, filme, seriale de televiziune, documentarii, sau albume: The Closing of the American Mind; The Wizard of Oz; Friends.
* Punem ghilimele între titlurile lucrărilor mai scurte, cum ar fi articole din jurnale, articole din colecţii editate, episoade din seriale, şi titluri de melodii: "Multimedia Narration: Constructing Possible Worlds"; "The One Where Chandler Can't Cry."

Citări scurte

Dacă cităm direct dintr-o sursă, trebuie să includem autorul, anul publicaţiei, şi numărul paginii (precedat de "p."). Citarea o introducem cu o frază care include numele autorului urmat de data publicaţiei în paranteză.

Conform lui Jones (1998), "Studenţii au avut adesea dificultăţi să folosească stilul APA, în special când era prima dată când citau surse" (p. 199). Jones (1998) a descoperit că "studenţii au avut adesea dificultăţi să folosească stilul APA" (p. 199); ce implicaţii are acest lucru pentru profesori? Dacă autorul nu este menţionat în propoziţie, trebuie plasat numele autorului, anul publicaţiei şi numărul paginii în paranteze, după citare. Ea a afirmat, "Studenţii au avut adesea dificultăţi să folosească stilul APA," (Jones, 1998, p. 199), dar nu a oferit o explicaţie în acest sens.

Citări lungi

Plasaţi citările mai lungi de 40 de cuvinte într-un bloc de site stătător, şi omiteţi ghilimelele. Începeţi citarea pe un nou rând, scris cu alineat la cinci spaţii de la marginea stângă. Scrieţi întregul citat pe o nouă margine, şi treceţi cu alineat primul rând al oricărui paragraf ulterior interior spaţiului de citare de la margine. Menţineţi peste tot spaţierea la două rânduri. Citatul între paranteze ar trebui să vină după semnul de punctuaţie care îl închide.

Studiul lui Jones (1998) a descoperit următoarele:
Studenţii au avut adesea dificultăţi să folosească stilul APA, în special când era prima dată când citau surse. Această dificultate poate fi atribuită faptului că mulţi studenţi nu au achiziţionat un manual de stiluri sau nu au cerut ajutorul profesorului lor. (p. 199)

Summary or Paraphrase

Dacă parafrazăm o idee din altă lucrare, trebuie doar să scriem autorul şi anul publicaţiei în referinţele din text, însă standardele APA încurajează amintirea numărului paginii (deşi nu este necesară).

Conform lui Jones (1998), stilul APA este un format de citare dificil pentru care cei care învaţă prima dată acest stil.
Stilul APA este un format de citare dificil pentru care cei care învaţă prima dată acest stil (Jones, 1998, p. 199).

APA (format general)

2009-02-13T10:16:00.000-08:00

APA (Asociaţia Psihologilor Americani) oferă un standard pentru scrierea documentelor, acesta fiind cel mai utilizat format pentru manuscrisele din ştiinţele sociale. Următorul ghid, revizuit conform ediţiei a 5-a a manualului APA, oferă exemple pentru formatul general al documentelor de cercetare APA, citări în text, note de final/note de subsol, şi bibliografie.

Indicaţii generale

Lucrarea trebuie să fie scrisă la 2 spaţii (line-spacing 2 în Ms Word), pe hârtie de mărime standard A4 (8.5" x 11"), cu margini de 1" pe toate părţile. Marimea fontului ar trebui sa fie între 10-12 pt., cu font-ul Times New Roman.

Includeţi un antet în partea dreaptă superioară a fiecărei pagini. Pentru a crea un antet de pagină, scrieţi primele 2-3 cuvinte după titlul paginii, introduceţi cinci spaţii, apoi treceţi numărul paginii.

Secţiuni majore din pagină

Lucrarea trebuie să cuprindă patru secţiuni majore: pagina de Titlu, Rezumatul, Corpul principal, şi Bibliografia.

Pagina de Titlu

Pagina de titlu ar trebui să includă deja antetul (descris mai sus). Pe primul rând de la titlul aliniat la stânga, adăugaţi un colontitlu*. Începeţi rândul cu cuvântul “Colontitlu” urmat de o coloană. Se dă un titlu abreviat al lucrării în maxim 50 de caractere scrise cu majuscule. Notă: Trebuie să ştiţi că antetul va apărea pe fiecare pagină a lucrării, în timp ce colontitlul va apărea doar pe pagina de titlu.

În jumătatea superioară a paginii de titlu, scrieţi titlul complet, autorul (autorii), şi apartenenţa (universitate, etc.) central pe rânduri separate. Titlul poate ocupa unu-două rânduri, ca în exemplul de mai jos:

Rezumatul

Începeţi o pagină nouă. Pagina cu rezumatul ar trebui să includă deja antetul (descris mai sus). Pe primul rând al paginii, centraţi cuvântul “Rezumat” (fără un format special, aldin, cursiv, subliniat, sau ghilimele).

Începeţi rândul următor, scrieţi o descriere concisă ale punctelor cheie ale cercetării. (Nu scrieţi cu alineat.) Rezumatul trebuie să fie un singur paragraf scris la 2 linii şi să conţină mai puţin de 120 de cuvinte.

* COLONT'ITLU, colontitluri, s.n. Rând care se tipăreste deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte si care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. - Cf. fr. colonne-titre.
Sursă : DEX'98 (55514)

Cum să scrii un eseu (ghid rapid)

2009-02-12T07:54:00.000-08:00

În timpul facultăţii, sau chiar atunci când aplici pentru o bursă sau conferinţă, o să trebuiască să scrii un eseu. Se ştie că scrierea unui eseu bun se face după câteva reguli de baza legate cel mai adesea de structura eseului. O parte din aceste reguli urmează mai jos.

STUDIUL BIBLIOGRAFIEI

Chiar şi când există un subiect dat acesta este suficient de general dându-ţi libertatea să-l particularizezi în eseul tău prin abordarea aleasă. În primul rand ar trebui sa studiezi un pic sa vezi ce s-a mai scris pe subiectul respective. De cele mai multe ori, eseul tău va fi construit pe baza a ceea ce s-a mai scris, va analiza sau va critica una sau mai multe puncte de vedere, dându-ţi ocazia în acest fel sa-ţi exprimi punctul tău de vedere.

INTRODUCERE

În introducere, ar trebui să exprimi clar subiectul pe care urmează să-l dezbaţi, şi punctul tău de vedere legat de acest subiect. Exprimarea punctului de vedere este una din cele mai dificile părţi ale eseului. În cele din urma ar trebui sa fii în stare să explici într-o singură frază care este esenţa eseului tău. Exprimarea trebuie sa fie concisă, specifică şi clară. Nu ar trebui sa promiţi că o să analizezi, examinezi sau că o să pui sub semnul întrebării o problema, ci că o să susţii un anumit punct de vedere legat de subiectul ales. De exemplu, un bun punct de vedere ar suna cam aşa: “Voi susţine faptul că diferenţele economice dintre statele aflate în tranziţie sunt rezultatul alegerilor de politica economica făcute la începutul procesului de tranziţie”. Un punct de vedere slab exprimat ar suna aşa: “As dori sa analizez diferenţele de bunăstare economică ale statelor aflate în tranziţie”. Prima variantă exprimă clar un punct de vedere si îl justifică introducând o nouă idee în timp ce a doua variantă nu face decât să expună nişte fapte existente. Punctul de vedere este unul din puţinele locuri din eseu în care este acceptat să se scrie la persoana I, în timp ce în restul eseului este uzual să se scrie la persoana a III-a. Explicarea structurii eseului urmează punctului de vedere din introducere. În funcţie de mărimea eseului, vei aduce un număr de argumente care sa-ţi susţină punctul de vedere. Este recomandat să enumeri aceste argumente un paragraful ce urmează punctului de vedere: “Trei argumente vor fi aduse în sprijinul acestui punct de vedere. Primul va sublinia ca… Al doilea va susţine ca… Al treilea va demonstra că…”

CONŢINUT

Conţinutul eseului va elabora argumentele pe care le-ai prezentat, pe cât posibil în ordinea în care le-ai enumerat mai sus. Fiecare capitol sau paragraf începe cu o “frază-subiect” care expune argumentul şi poziţia autorului. În cazul în care foloseşti capitole, dă-le nume în aşa fel încât să fie potrivite cu structura eseului şi care să fie uşor de citit. Discuţia ar trebui să urmeze expunerea fiecărui argument într-o maniera bine structurată: fapte, idei, opiniile autorităţilor din domeniu precum şi punctul de vedere personal. În final ar trebui concluzionat în ce fel argumentul iniţial stă în picioare şi susţine punctul de vedere.

CONCLUZII

După ce toate argumentele au fost prezentate şi dezbătute, eseul se termină şi ar trebui să poţi să prezinţi concluziile. Într-un eseu bine scris şi organizat, argumentele sunt veridice şi laolaltă îţi susţin şi demonstrează punctul de vedere. Nu trebuie decât să subliniezi acest fapt şi eventual să mai explici ce studii s-au mai făcut pe acest subiect.

O alta secţiune posibilă, dar nu obligatorie, adesea întâlnită în eseurile academice, este cea de limitări. Aici, poţi să scrii limitările raţionamentului tău, care sunt premizele de la care pleacă eseul, însă care dacă sunt false ar putea să infirme concluziile, aspecte care nu au fost analizate, posibile condiţii care ar limita impactul concluziilor tale etc.

Mărimea eseului ar trebui sa respecte regula de +/- 10%, asta dacă nu se specifică altceva. Asta înseamnă că textul nu ar trebui sa fie nici mai scurt cu 10% şi nici mai lung cu 10% decât mărimea impusă. De exemplu, pentru un eseu de 3000 de cuvinte, este acceptat să scrii 2700-3300 de cuvinte. Poţi să foloseşti funcţia Word Count din Microsoft Word ca să vezi exact câte cuvinte are eseul tău.

În anumite cazuri foarte rare, este foarte dificil să-ţi exprimi ideea eseului într-un punct de vedere. În aceste cazuri este acceptat să înlocuieşti punctul de vedere cu o întrebare de cercetare care ar trebui să corespundă aceloraşi criterii, excepţie făcând faptul că autorul amână luarea unui poziţii clare pana la sfârşitul eseului. Nu este recomandată această abordare, însă în cazul în care este necesară, ai grijă să expui clar răspunsul la întrebarea de cercetare la încheierea eseului. Motivul pentru care toate aceste reguli sunt importante este acela ca examinatorii vor citi poate sute de eseuri care vor încerca sa spună cam aceleaşi lucruri. În acest context este in avantajul tău sa faci ca eseul tău sa fie remarcat printr-o structură clara şi un punct de vedere bine exprimat. Din cauza asta este foarte importantă respectarea acestor reguli destul de simple.

BIBLIOGRAFIE

Un eseu academic necesita si o bibliografie unde sa poţi scrie toate sursele pe care le-ai folosit. Universităţile din Vest au tendinţa să fie foarte stricte atunci când este vorba de plagiat. Aşa că ai grijă să citezi absolut toate sursele folosite. În conţinutul eseului încearcă să eviţi citate foarte lungi, ci mai degrabă foloseşte parafrazarea – exprimă prin cuvintele tale ceea ce alţii au spus înainte. În cazul în care citezi, foloseşte citate clare şi menţionează sursa. În orice caz, citarea trebuie folosită doar pentru a începe discutarea unui punct de vedere şi nu pentru a închide un punct de vedere.

În unele eseuri, cum ar fi cele pe care trebuie sa le scrii când aplici pentru MBA, trebuie să răspunzi la unele întrebări cum ar fi “Ce ai face daca ai fi managerul unei fabrici şi de ce?” În aceste cazuri, regulile de mai sus nu trebuie aplicate cu aceeaşi rigurozitate. Ar trebui să ai în continuare o structură clară, însă nu este necesară o bibliografie pentru că răspunsul tău va fi mai degrabă de natura practică decât teoretică.

Despre Mine

2009-02-12T07:00:00.000-08:00

Sfichi Vlad
Student la UVT/Masterat de psihologie clinică

Mnths_6	Mnths_24
124	114
94	88
115	102
110	2
116	2
139	2
116	2
110	2
129	2
120	2
105	2
88	2
120	2
120	2
116	2
105	2
...	...
...	...
123	132